Ce zi…
intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii isi simt lipsa unii altora. Am gasit raspunsuri diverse, ...
Iarna
Iarna ne-a acoperit
Cu zapada multa.
Totul este amortit,
toate stau si-asculta.
Casele privesc in zare
Gerul cum soseste,
iarna ...
Au trecut anii…peste parintii mei. Chipurile nu le mai sunt la fel de senine, privirea le este parca mai plecata, mai umila, zambetul nu mai are nicio nuanta de “zburdalnicie”.Si totusi, in spatele acestor panze de tablou pictat cu uleiuri de cea mai buna calitate, regasesc aceeasi bunatate, seninatate si grija de parinti impecabili.
Pe mama mi-o amintesc cu parul lung, prins in 2 cosite ce-i ajungeau pana la cureaua de la rochita aceea bej (pe care am purtat-o cand am mai crescut si care, dupa un timp, a servit drept materie prima pentru imbracamintea papusilor), cu ochii mari, caprui, scaldati in soarele ciudat al toamnei, cu fata durdulie(aici ii seman), cu niste picioare curate intotdeauna, cu pedichiura simpla, fara lac, cu glasul acela pe care, oriunde ai fi fost, il auzeai cand era nervoasa
)))))))
Pe tata mi-l amintesc cu acelasi par incaruntit pe care il are si-acum, dar cu un ten intins asemeni unei panze fine, cu un mers vioi, cu un glas care, de felul lui, nu era patrunzator, dar pe care il ascultam dumnezeieste(asta cand eram mai mica
). Intotdeauna am avut o slabiciune fata de el si cred ca si el fata de mine.Amandoi suntem firi intreprinzatoare, care dorim sa facem din tantar armasar uneori, suntem creduli cu cei din jur si de multe ori avem de suferit din cauza asta.
I-am privit pe amandoi cand am fost ultima oara acasa si am incercat sa-i recunosc, sa-i descopar asa cum mi-i aminteam eu.Am reusit, dar in acelasi timp, m-a cuprins o tristete pentru ca parul mamei nu mai este saten, ci carunt, ochii tatei sunt parca acoperiti de un voal, sprancenele lasate ca si cum ar vrea sa se odihneasca cat mai devreme, gurita mamei mele se retrage incet si de-abia se mai observa, manutele le sunt brazdate de munca, de oboseala, de TIMP.
Imi sunt dragi.Ii iubesc si ma gandesc la ei zilnic, le simt lipsa si ma multumesc cu vizitele acestea sporadice si cu faptul ca ori de cate ori imi doresc sa le aud glasul, pun mana pe telefon si-i sun.
Vremea nu sta-n loc…alearga prin vietile noastre si-si face de cap. Asa cum ii vad pe ei acum, voi fi si eu vazuta peste cativa ani. Sufletul este cel care ramane mereu tanar, nestatornic, ahtiat dupa fericire.
Da! Ne-au imbatranit parintii…
Buna seara, lume!!!Nu am scris de foarte multa vreme si asta pentru ca viata mea s-a schimbat foarte mult: am schimbat orasul, locul de munca, casa, numele…totul.Dar nu ma plang, din contra, totul este foarte bine si ma bucur sa am langa mine( de un an, 3 luni, 3 saptamani si 6 zile) un om minunat pe care il iubesc enorm. El mi-a spus in seara aceasta: “- Iubire, ia si mai scrie si tu pe blog!Scrie orice-ti trece prin minte, descarca-te acolo si vei vedea ca o zi grea se va termina altfel!” Eiiiii…..si iata, SCRIU!!! As vrea sa povestesc o multime de lucruri si in acelasi timp, parca nu-mi gasesc un subiect…ORICE.
Stiu!!!! Haideti sa va povestesc despre cum este sa fii sotie In principiu, nu s-au schimbat multe lucruri doar ca acum am mai multe haine de spalat si calcat, gatesc nu numai pentru gustul meu, impart timpul petrecut in fata televizorului sau al laptopului, cer opinia cand vreau sa cumpar ceva pentru casa si…sunt foarte rasfatata: masaj, flori, diverse surprize dulci, sarcini de lucru impartite, o minunatie))
Citeste in continuare “Hello again!!!!”… »
Conceptul de relatii umane ocupa un loc privilegiat in psihologia sociala. Din chiar definitia acestei discipline rezulta ca principala sa preocupare este interactiunea intre actorii sociali, relatiile intre personalitati intr-un camp social (grup, organizatie). Relatia sau legatura este insasi modalitatea de a se exprima a individului uman, plasat intr-un context. Prin interactiune se dezvolta, cum am vazut, inteligenta umana, se valorizeaza competentele, se exercita influente sau se realizeaza socializarea umana. Citeste in continuare “Relatiile Interpersonale”… »
Personalitatea umană se construieşte prin interacţiune cu alţii, începând cu copilăria şi continuând întreaga viaţă. Procesul de socializare desemnează natura socială a dezvoltării umane, cu particularităţile determinate de experienţele fiecărui individ. Prin socializare se nasc similitudini, ca şi diferenţieri între membrii unei comunităţi sau unui grup; individul îşi modifică continuu conduita, pentru a răspunde aşteptărilor celorlalţi, pentru a se articula unor convenţii sociale. Citeste in continuare “Socializare si Internalizare”… »
Pentru a putea vorbi despre acest subiect trebuie mai intai sa lamurim cateva aspecte si anume, activizarea copilului prin metode moderne.
Activizarea copilului este înţeleasă ca o acţiune de instruire/autoinstruire, de dezvoltare a personalităţii prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii sale. Activizarea presupune înfăptuirea unei suite de acţiuni: trezirea şi cultivarea interesului pentru cunoaşterea, exercitarea inteligenţei şi a celorlalte funcţii psihice prin efort personal, exersarea capacităţii de însuşire a cunoştinţelor, formarea abilităţilor de orientare autonomă în problemele ridicate de practică, cultivarea spiritului investigativ şi a atitudinii epistemice prin antrenarea şi evaluarea muncii didactice şi extraşcolare ( Ionescu, Chiş, 1992). Citeste in continuare “Stilul Didactic”… »
Vorbind despre personalitate, discutăm în termeni majori despre OM; în personalitate este implicată atât existenţa umană în ceea ce are substanţial şi spiritual, cât şi întreg
ansamblul de valori acumulate istoric, însuşite de om, realizate în prezent şi proiectate în viitor.
Personalitatea umană reprezintă unul dintre cele mai complexe fenomene din univers; este o realitate extrem de complexă (deoarece integrează o varietate de componente diferite ca structură, funcţionalitate şi finalitate – biologice, psihologice, sociale, axiologice, istorice) şi dinamică (deşi dispune de trăsături relativ stabile, cunoaşte o evoluţie în timp, atât în plan filogenetic, cât şi în plan ontogenetic). Ca urmare a acestui fapt, personalitatea nu poate fi cercetată de o singură ştiinţă, ci necesită o abordare multidisciplinară. Citeste in continuare “Personalitatea Umana”… »
Identificati, in viata dumneavoastra, situatii care v-au marcat in evolutia dumneavoastra ca personalitate. Descrieti situatia si modul in care v-a influentat.
Vom incepe cu a explica acest concept referitor la personalitatea fiecarui om.
În accepţiune curentă, desemnează persoana maximal valorizată social (persoana plus o notă de valoare). Implică două condiţii: – a fi recunoscut ca valoare, ca o individualitate ce contribuie substanţial la viaţa socială;
–a avea conştiinţa că personal reprezinţi ceva valoros. Citeste in continuare “Exercitiu…”… »
Stire de ultima ora: MARINA DINA FACE SCOALA DE TELEVIZIUNE !!!! Ce sa spuuuuun!! De ce oare se promoveaza in continuare doar fete din astea care stiu sa faca bani doar cu partea dorsala si cu mataiala? Acum cand toata tara clocoteste la gandul ca venitul se va micsora cu 15- 25% ne mai pasa de idioti, parasute si mitocani care apar la TV spunand ca ei fac scoala de televiziune si ca invata cum sa citeasca un text de pe prompter, dar ca habar nu au despre ceea ce citesc?Doamne in ce hal am ajuns!!! Nu-mi vine sa cred cat de ipocriti sunt unii si in ce stadiu inferior am ajuns datorita prostiei ce zace mocnit sau nu in unii. Problema e ca nu stiu daca exista vreo solutie pentru aceasta boala. Eu cred ca e incurabila; mai degraba te vindeci de pneumonie decat de prostie( hop si-o rima ). Exemple de astfel de persoane sunt multe si pot sa va dau spre citire unele dintre ele: Adelina Pestritu, Bianca Dragusanu, Andreea Tonciu, Buruiana Sanziana si liata poate continua.Toate se lauda ca ele castiga bani din prezentari de moda, dar hai sa fim seriosi: ce tampit ar da 500 de euro pentru 10 pasi in chiloti? 
Maica maiculita mea, e greu sa traiesti in Romania daca n-ai un pampalau ca si sponsor care sa-ti accepte toate maimutarelele prin platouri TV de 2 lei! sper ca nu v-am plictisit, dar asta am simtit, asta am scris! Va pup 
salutare la toata lumea! nu am mai scris nimic de ceva vreme si asta pentru ca nu am mai avut timp aproape deloc, dar va anunt ca am un motiv foarte intemeiat: MA CASATORESC!!!!!!!!!!!!! Nu mi-am imaginat niciodata ca acest eveniment imi va rapi din timpul meu pentru citit, scris si chiar stat degeaba! Ma bucur in schimb ca aflu in fiecare zi diferite lucruri despre care habar nu aveam si ca in acest fel, pot spune ca mi-am organizat nunta exact asa cum am dorit! Este pacat insa ca nu te poti bucura pe deplin de maretia evenimentului pentru ca esti tot timpul stresat: daca nu e gata rochia la timp? daca se ofilesc florile? daca se rup lumanarile? daca o sa mor de cald? daca vinul nu va fi rece? daca muzica nu va placea invitatilor? daca nu vor veni oamenii care au promis? daca….STOOOOOOOOOOP!!!!!!!!!!!!!!!!11 deja exagerez, dar am atatea presupuneri negative incat simt uneori ca nu va iesi nimic. Sper deasemenea ca va fi o zi frumoasa, ca imi voi pastra calmul desi e foarte greu si ca ma voi bucura impreuna cu sotul meu de tot ce ne ofera aceasta casatorie. Va pup, dragi cititori si va astept la nunta cu mare drag!!!
Buna seara, dragii mei cititori( imi place sa zic asta desi habar nu am daca citeste cineva ce scriu, cu exceptia referatului pe care ma bucur ca il “rasfoiti” in numar asa de mare). Va propun un exercitiu de imaginatie: inchipuitu-va ca sunteti un melc pe care il alearga( daca se poate spune asa) o broasca testoasa Credeti ca ati reusi sa scapati de ea? Daca da, spuneti-mi si mie cum pentru ca eu sunt broasca testoasa Se presupune ca aceasta ar fi o gluma, si totusi, de ce nu rade nimeni cand o spun? Acesta e genul acela de glume pe care il fac unii oameni, asteptand cu nerabdare, salivand parca la gandul ca cineva, oricine, va rade la auzul acesteia. Ei nu stiu de fapt ca si pentru a spune o gluma cum trebuie, este nevoie de talent, de acea sclipire de om cu simtul umorului, de acea atingere divina care te incununeaza cu o sarcina mare si deosebita pe pamant: ” Sa faci oamenii sa zambeasca, sa rada, ba chiar sa moara de ras sarcastica, scuze De multe ori ne prefacem ca ne prindem de poanta spusa cu atata neinteles si neinspiratie, incat dupa ce scapam de privirea”oratorului”, muschii fetei raman inclestati sub forma de zambet si cu greu revenim la “pozitia initiala”. Nici macar nu se pot numi bancuri seci pentru ca si acelea au un anume haz,dar astea sunt pur si simplu incercari de bagare in seama, de intrare in grup, de un fel de recunoastere ca facand parte dintr-un anumit grup…sunt idiotenii si-atat. Poate ca sunt rautaciosa, dar m-am cam saturat sa rad degeaba, ca o picatura de ploaie nimerita intr-un pahar cu bere( ce tare e destinatia ). Hai…noapte buna si aveti grija ce spuneti! Mai bine radeti la un banc bun, decat sa va multumiti cu niste ranjete false! 
Ma uitam la tv de dimineata si tot ce auzeam era legat de niste nume absolut nule pentru ceea ce reprezinta educatia prin mass media din ziua de astazi. Totul se invarte in jurul Biancai Dragusanu si a lui Bote, sau Voicu Panzar, celebrul detinator al expresiei” to the be the best” 
sau Dudu Stil( cine-o mai fi si asta?) E trist si rusinos in acelasi timp ca ni se umple tara de o suita de natarai care nu stiu sa faca nimic, dar totusi sunt in fata olimpicilor atunci cand vine vorba de aparitii televizate sau de interviuri in presa. As avea o intrebare: Ziaristii si jurnalistii nostri se mai pot numi astfel? Rusine sa le fie! Oare nu e de ajuns? Trebuie sa continue acest circ zilnic? Oare noi, cei care inghitim atatea aberatii si prostii, nu avem niciun drept pentru a opri asta? Si totusi…ce-am putea face? Putem cadea in cealalta extrema: ne cazam intr-o padure, intram in conexiune cu universul, dansam goi prin ploaie, mancam doar frunze si ascultam rime satanice…Eiii…Romania e o tara de vis!!!
Zâmbete din colţ de rai,
Cânt curat şi fermecat,
Sunt copiii care-i ai,
Suflet luminat pictat.
Dragostea le este dată
Prin privire şi poveşti,
Printr-o lume minunată,
Dacă ştii să povesteşti.
Îi primeşti la tine-n poală,
Le dai veselie-n dar,
Îi petreci până la şcoală
Şi-i aştepţi cu dor în prag.
nu gasesc nimic despre care as putea scrie…poate daca ziua aceasta nu s-ar fi incheiat cu un gust amar ar fi fost altceva, dar asa…pun punct aici.
dupa o zi plina…meritam cu totii un somn linistit!!!noapte buna, iubirea mea 
De ce ziceam cand eram mici: ” Ploua, ploua, babele se oua/ Ploaia s-a oprit, babele-au murit?” Era un mod banal de a ne amuza si nu in ultimul rand, de a ne bucura de fiecare strop cazut din cer. Tin minte rugaciunile pentru ploaie la care participam alaturi de bunica si mai tin minte cum se trezea gradina la viata odata cu primii stropi aducatori de ” inviere”.
Astazi, recunosc ca nu mi-a placut ploaia. A venit dupa cateva zile cu soare, dupa o primavara mult asteptata si a cam alungat sentimentul de caldura, de verde, de ” cararusa batatorita de pasi”. Ce poti face in zile ca aceasta?Sa lenevesti pur si simplu sau sa faci ce-ti place cel mai mult Dar cand trebuie sa mai mergi si la serviciu…deja ti se taie tot cheful. Iti iei frumusel umbreluta si prin baltoacele deja formate, frigul care se inteteste si intunericul format din cauza norilor, pasesti posomorat catre locul acela indepartat( astazi mi s-a parut a fi mult mai departe decat de obicei). Offfff…ce mai zi!!!! Noroc ca am ajuns deja acasa si ca ma pot desfata sub plapuma moale si calduroasa cu o tara de messenger, o bucata de blog si un strop de google.Mmmmmm….asa mai merge . VA PUP