Jurnalul lui Culiță

9 decembrie 1971

Se făcuse aproape noapte, iar Ema abia aștepta să se poată cuibări între perne pentru a continua să citească din jurnal. O mișcaseră mult gândurile lui Culiță, încât își petrecuse mai toată ziua sub amprenta lor.

Înainte de lectură își făcu o cană cu ceai de merișoare. Așa proceda cam în fiecare seară, mai ales că somnul îi cam dădea bătăi de cap în ultima vreme.

Luă carnetul în mână, îi studie din nou coperta și abia acum observă ceva scris, aproape șters. Zâmbi când desluși ca și titlu, “Jurnal intim” apoi, cu mișcări firave, dădu paginile până ajunse la ziua următoare.

9 decembrie 1971 – Bohotin, Răducăneni

Joi – programul e același, cu mici modificări. Continui tratamentul, iau și niște buruieni fierte de mama, dar cred că degeaba. Îmi e tot mai frică de consecințele ganglionului acesta.  Moartea mă pândește și parcă o simt în apropierea mea. Aș vrea să mor, dar îmi pare rău că am trăit așa  puțin și mai mult prin spitale. Tot ce e în jurul meu mă enervează.

Dimineață am ascultat melodia preferată, dar parcă-mi face rău când aud muzică ușoară. N-am mai primit nicio scrisoare. Nimic… Și afară e nasol, dar diseară, fie ce-o fi, tot mă duc la film. Iau cizmele lui Bătrânul.

Fumez iarăși mult – așa parcă mai uit de necaz.

Seara merg la film, însă nu rulează căci nu sunt spectatori. Al dracului sat! Parcă e pustiu și nu mai iese nimeni din casă. M-am plictisit de stat degeaba, dar nici nu prea am ce face. Aștept să treacă sărbătorile și dacă mi-e bine, plec la muncă. Asta dacă nu mă internez din nou…

Oare de ce nu-mi scrie Coca? Nu știu…

Același program zilnic- recitesc “Căpitanul Fracasse” și dorm.

Citește în continuare…

Jurnalul lui Culiță

Jurnalul lui Culiță

Era o zi cum nu mai fusese de ceva timp. Un februarie capricios care începea să dea semne primăvăratice, bătea la fereastră timid. În curtea casei, de sub zăpada fără vlagă, apăreau stingheri primii ghiocei. Se contura un tablou mult așteptat.

Ema își căuta rochia din dantelă albă, primită cadou de la mătușa Feli și dădu astfel peste un carnețel  vechi, prins cu sfoară albastră. Căzuse dintr-o geantă așezată pe ultimul raft al dulapului.

Curioasă, deschise la prima pagină și descoperi un model realizat cu stiloul pe pătrățelele foii. Pe marginea desenului abia se zărea scris, cu o cerneală mai închisă , Mardare Nicolae, în paranteză, Culiță. Spre locul în care se îmbină filele, cu litere mari, scria: “Ferește-te de a te uita în el! Pericol de explozie”. Citește în continuare…

De pe web

Dragii mei, scriam chiar acum câteva zile despre cum se poate să fii fericit cu lucruri sau stări, aparent banale. Poate vi se pare un clișeu, dar chiar așa este. Uneori ai nevoie de foarte puțin pentru a simți că ești împlinit. Drept dovadă, vă las aici o listă cu câteva dintre lucrurile mărunte care mă fac pe mine fericită:

  1. Lumina pe care o văd dimineața prin crăpătura draperiei lăsată special pentru asta.
  2.  Pușculița sub formă de buburuză de pe noptieră. Gândul că o umplu și îi duc mamei o pungă de bani, mă face să zâmbesc.
  3. Faptul că știu că am prins vremea când aveam un cocoș pe post de ceas deșteptător.
  4. Pupicii dați de soțul meu oricărei părticele din trup ce nu se află sub plapumă(nu vă gândiți la prostii, năstrușnicilor!).
  5. Momentele în care mă simt inspirată să scriu și respirația de după. Simt că îmi potolesc zbuciumul. Exact ca după o furtună pe mare. Speechless…
  6. Serile în care sunt pur și simplu setată pe anumite melodii, de regulă din ’80.
  7. Cutia cu felicitările și desenele primite de la copiii care mi-au colorat viața până în prezent.
  8. Planurile pe care le am împreună cu tata în fiecare vară. Am plantat o livadă cu pomi fructiferi, am făcut o terasă casei, iar vara aceasta facem un gard nou.
  9. Poza cu Riccardo(finuțul) în body-ul galben.
  10. Video-ul în care Andreas îmi cântă Happy Birthday la trompetă.
  11. Senzația de cald după cea de rece.
  12. Pielea de pui crocantă. O adooor!
  13. Un pahar de vin rece, adus de tata, direct din butoiul 48, cum îi zice el. :-))))
  14. Zâmbetul și liniștea de după spovedanie.
  15. Pantofii. Doamne, niciodată nu sunt destui!

Apropo, am primit informația conform căreia, dacă înscrii un #happyselfie pe pagina de Facebook a Centrului Comercial Vitantis, poți câștiga 1000 de euro. Încearcă! Poate ai noroc.

Citește în continuare…

Life

Mirosea din nou a primăvară în satul copiilor de-acum mari. Pașii mei căutau aceeași cărărușă de altădată, însă în locul ei, apăruse o șosea înaltă și mult prea îngustă. Noi stăteam pe gard la nenea Lică și croșetam amintiri cândva, iar pe ulița noastră, salcâmii înalți ai domnului Ambrono ne apărau de ploile reci și de căldura dogoritoare și ne amețeau cu mirosul lor când alegeam să ne jucăm cu păpușile pe păturică. Nucul acela bogat a mâncat multă bătaie cu pietre, căci tare bune îi mai erau roadele! Citește în continuare…

Amuzante

Bun. Nu voi fi ipocrită și nu vă voi spune că toată treaba asta cu Valentinul nu îmi dă și mie o stare de bine. Încă de ieri am observat că pe majoritatea posturilor TV se vorbește despre asta, că s-a împărțit țara în două, că se aduc argumente pro și contra acestei zile, iar cineva încearcă să convingă pe altcineva că nu e nevoie de o asemenea ocazie pentru a spune celui drag că îl iubești. Complet de acord. În teorie. Practic, vibrația este una pozitivă. Evident, vorbesc despre cazul nostru. Nu suntem pe genul inimioare, floricele, ineluțe,panseluțe, ci pe feeling. De exemplu, eu i-am scris o scrisoare. Sunt convinsă că îl va încânta foarte mult, iar sticla de rom pentru Cuba Libre îl va da și mai tare pe spate. 🙂 Cât despre el, de obicei mă invită în oraș să mâncăm ceva bun și să testăm o licoare, de regulă, de-a lui Purcari. 🙂 Pe stilul romantic. Anul acesta i-am pregătit o surpriză. Vreau să mă ducă la shaorma. Citește în continuare…