Ganduri

Stau și mă gândesc cum ar fi mai bine să încep, căci mâinile îmi tremură deja, iar în ochii mei e cod roșu de inundații.
Despre mama mea aș putea să vă vorbesc până aș rămâne fără glas și-atunci, tot aș continua prin semne sau orice altceva. Nu mi-ar ajunge o viață să v-o descriu, să vă povestesc câte lucruri a făcut pentru mine și pentru frații mei. Mama mea a avut o singură prioritate: noi, cei trei iezi. Ea nu a știut in aproximativ 20 de ani(până ne-a scos la liman) ce înseamnă o bijuterie, o haină nouă, un concediu, un lucru doar pentru ea. Citește în continuare…

Ganduri

În cei aproape 29 de ani (oooffff…) am întâlnit atâția și-atâția oameni. Unii frumoși, alții mai puțin (și nu mă refer aici la aspectul fizic nici măcar oleacă), unii interesanți, alții comici, unii marcanți și alții demni de evitat. Am învățat să țin la distanță chiar dacă mi-a fost tare greu. Citește în continuare…