Amuzante

Am intrat să iau doar niște cartofi. În drumul către ei, mi-a atras atenția o gogoașă pufoasă, cu gem de caise. Parcă era o regină printre multe alte bunătăți.  Am privit-o îndelung, am luat un coș din hârtie și nu știu cum, am pus în el taman o chiflă fitness. :-))) Mi-am continuat traseul, dar am mai făcut o oprire la frigiderul cu înghețată. Am luat una cu vanilie, apoi am pus-o la loc și am luat altele trei cu ciocolată. După, am zis că nu e ok. Am renunțat la ele și am luat două înghețate la pahar, cu fructe de pădure. Până la urmă, am rămas cu una de vanilie, pe băț.  În grabă am înșfăcat și un iaurt cu topping de caise (sunt fructele mele preferate ) și o sticlă de Pepsi Twist, iar la final, vreo 8 cartofi într-un fund de plasă. Așa fac mereu…Exact ca în reclamă -„Da’ eu nu mă pot abține!”
Citește în continuare…

De pe web

Pentru astea și pentru multe altele, vă mulțumesc!

Când spun sau gândesc ceva referitor la părinții mei, nu am cum să nu mă emoționez și să nu mă simt vulnerabilă. Ei sunt pentru mine cel mai bun medicament. Mă vindecă de toate bolile, stările, temerile, confuziile. Tot ei îmi dau cele mai adevărate îmbrățișări,cele mai apăsate pupăceli și cele mai realiste sfaturi. Toate acestea le primesc gratuit din partea lor. Nu-mi cer nimic. Nici măcar mulțumire. De aceea, m-am gândit să fac o listă cu câteva dintre lucrurile pentru care aș dori să le mulțumesc, așa, simplu și din sufletu-mi de copil iubitor, sensibil, neascultător uneori, impulsiv, pesimist, însă atât de recunoscător pentru cei ce-i sunt mamă și tată. Citește în continuare…

Ganduri

M-ai întrebat ce fac și ți-am zâmbit. Nu știam cum să te mint mai bine și să-ți spun că totul e perfect. Tu, isteț din fire, ai priceput că m-au acoperit pături de nori. Ți-ai propus să mi le ridici. Una câte una, rând pe rând, pe toate. Mi-ai acoperit trupul cu o îmbrățișare galbenă. Așa erai îmbrăcat…în mintea mea. M-ai spălat de toate relele și m-ai încălzit cu tine. Tare bine m-am simțit! Așa protejată și ferită de prăpăstii nu mai fusesem de mult timp. Timpul…Ce-i pentru mine timpul? E un ocean infinit, albastru. Furtunile îl zguduie și-l fac să treacă mai repede, uneori mai greu.
Citește în continuare…

Jurnalul lui Culiță

Ema continuă să citească.

10 decembrie, 1971- Bohotin, Răducăneni

Vineri- continui să nu mă simt bine. Caut să uit complet de ce am, dar nu pot. Mă gândesc tot mai mult că va trebui să mă despart de viață. Remușcări nu am, dar am totuși regrete…

Continui tratamentul, însă nu prea se văd consecințele. Nu mă simt așa rău să stau la pat, dar mă doare ganglionul ăla de la gât.

Dimineață ascult din nou melodia preferată, apoi mai citesc câte ceva, încerc să compun versuri  (albe, bineînțeles) și iarăși dorm.

Diseară nu mă mai duc la film, căci dacă nu a fost aseară, nici seara aceasta nu va fi. Mă simt parcă și mai rău și mă gândesc când să mă duc la control. Precis că mă vor opri la cuțit și dacă ar fi numai chestia de la gât n-ar fi nimic, dar cine știe?

Sunt trist și n-am mai primit nicio scrisoare. Mă simt obosit deși n-am ridicat niciun pai de jos.

A trecut și ziua aceasta, iar funia se strânge din ce în ce mai mult în jurul rugului vieții. Păcat…

Citește în continuare…

De pe web

Mărturisire

Da. Recunosc public și fără urmă de jenă. Îmi place salamul…Cu pâine albă, proaspătă, ruptă, nu tăiată și cu muștar sau cu miezul unei cepe din grădina tatălui meu. Dacă mai adaugi și o roșie cât pumnul, deja ești pe culmile fericirii. Înghit în sec a nu știu câta oară, însă nu merg la frigider deocamdată.
Citește în continuare…