Life

Se umple Raiul de bunici…

Ca o lumânare, încet- încet, se sting bunicii noștri… Cu privirea senină și cu mâinile împreunate în rugăciune, își iau rămas bun fără cuvinte. Doar o răsuflare îi mai desparte de un final și-un început. Nu mai plâng de mult. S-a terminat cu lacrimile și cu orice alt fel de suferință. De-acum, se lasă liniștea aici și-ncep viorile să cânte în cer…

Îi petrecem neputincioși, fără a înțelege de cele mai multe ori rostul plecării. Ne îngrozește faptul că ne va fi dor și că nu vom putea să-i facem față, dar până și asta se învață. Să trăiești cu dor, zi de zi, clipă de clipă. Nu știi exact până când, însă speri într-o posibilă revedere la un moment dat. Te agăți de-un vis și mergi mai departe.

Eu am doi acolo, iar de astăzi, Răz îi are pe toți patru… Mi-ar plăcea să știu că bunicul meu îl va invita pe tataia la un pahar de vin și că bunicile noastre  vor împleti împreună șoșoni și cheptare, așa cum au făcut cândva, pe pământ. Parcă îi și văd cum se cherchelesc și-ncep să facă fel și fel de glume, până când se dă semnalul de culcare. Mămăițele mai stau oleacă la povestit căci ele-s învățate încă de pe vremea când își petreceau serile scărmănând lână sau țesând covoare la război… Aleg să-mi imaginez și să cred asta.

Să vă împrieteniți, da? Noi vă iubim la fel de mult. See you later!

Se umple Raiul de bunici,
Poveștile rămân pe-aici…
Mai lasă-i, Doamne printre noi
Că ne-au rămas părinții goi!

 

 

 

 

Life

15 mâncăruri preferate, făcute de mama

Nu știu cum e la alții, dar la noi, ce ne gătește mama este foarte important. Bineînțeles că e foarte bine că ne strângem cu toții la masă, că ne vedem după 5-6 săptămâni, că povestim câte-n lună și-n stele, însă mâncarea ne adună cumva într-un mod plăcut și ne așază laolaltã, în casă ori pe terasă, zâmbitori și extrem de pofticioși.  Ciudat? Eu zic că nu.

Gândindu-mă la asta, m-am hotărât să fac un Top 15, cu mâncăruri pe care prefer să mi le gătească mama, numai mama. Sunt convinsă că poftele se vor trezi la fiecare dintre cei care vor citi asta, iar odată cu ele, amintiri multe vă vor cotropi sufletul.

Așadar:

  1. Pui la ceaun, cu mămăligă și cu usturoi, plus un pahar de vin rece, direct din butoi, nu din sticlă.
  2. Fasole prăjite, cu murături, salată de varză, salată de castraveți cu borș, salată de roșii sau cu ardei copți și stropiți cu  nițel oțet.
  3. Varză proaspătă cu zeamă și cu cârnați ori varză murată, călită, cu bucățele mici de jumări + un ardei iute.
  4. Colțunași cu brânză de vaci.
  5. Salată de vinete cu turte pe plită.
  6. Mâncărică de pui cu sos, mămăliguță și usturoi.
  7. Brânză prăjită. Nu am scris greșit. Se prăjește brânza de vaci sau de oi în puțin ulei, apoi se adaugă câteva ouă bătute, se amestecă și se mai lasă puțin timp pe foc. Se mănâncă evident, cu mămăligă și cu ceapă verde.
  8. Friptură de afumătură cu varză murată, roz. 🙂
  9. Sarmale în foi de viță de vie. Nu contează dacă sunt cu carne sau dacă sunt de post. Ne plac toate.
  10. Borș de găină, cu tăiței de casă și cu leuștean verde aruncat direct in bol.
  11. Potroacă. A nu se face confuzie cu ciorba de potroace. E altă Mărie cu altă pălărie. Vă zic doar atât: o ciorbă cu fasole și cu varză murată.
  12. Scrob cu jumări sau cu buruieni (ceapă verde, mărar) și cu salată de curpeni în oțet (hațmațuchi= sparanghel sălbatic. :-))))
  13. Prăjitură FOI. O adorăm cu toții. Pare banală, dar gustul e divin. Sunt niște foi umplute cu o cremă din smântână, zahăr, cacao și nuci măcinate. De-li-cioa-să!!!!!
  14. Ardei prăjiți. Un fel de zacuscă pe care o mănânci pe loc.
  15. Fasole păstăi cu usturoi. Nu vă mai spun de mămăligă pentru că v-am plictisit deja. Când merg acasă, o mănânc la fiecare masă, cu aproape orice.                                                                                                                                    Aș mai avea multe mâncăruri de adăugat (turte în ulei, omletă cu icre de pește, fasole bătută, pește mic, prăjit și făcut chips, plăcintă cu nucă, pârjoale iuți), dar prefer să mă opresc aici deoarece mi s-a făcut atât de foame! Mazărea mea din frigider nu se află printre favorite. Nici ciorba de cartofi…                               Aș… Mai bine nu. 🙂                                                                                                                                                                                                                                                                      S-aveți poftă! 🙂
De pe web

Festivalul Internațional de Statui Vivante

Să fii actor e o magie. Asta am crezut încă de mică și tot asta cred și acum, la 30 de ani, când experimentez cu mare entuziasm încă un vis. De ce? Pentru că nu e la îndemâna oricui să capteze atenția cuiva, fie chiar și printr-o imagine statică și pentru că mi-am promis că voi scăpa de timiditate și că voi reuși să  lupt atunci când va fi nevoie, cu toată ființa mea, fără teamă și fără „dacă”.

Îmi amintesc cu drag de prima statuie umană pe care am văzut-o pe strada Lăpușneanu din Iași. Recunosc, nu am știut la început că era de fapt, un actor. Stătea nemișcat, argintiu din cap până-n picioare, cu o privire fixă…un personaj dintr-o carte veche.  Oamenii se opreau și încercau să-l facă să-și iasă din rol, dar el era atât de focusat pe scop, încât nu puteai să-l dezechilibrezi nici fizic și nici mental, orice ai fi făcut. Sentimentul pe care mi l-a transmis a fost unul de nostalgie. Deși nu am prins perioada anilor ’20, acolo mă ducea cu gândul. În minte și în suflet parcă îl auzeam pe Dorel Livianu cântând „Ce faci astă seară tu?”

O astfel de reprezentație își va face deschiderea pe 30 mai, în București. Este vorba despre Festivalul Internațional de Statui Vivante, organizat de Teatrul Masca. Evenimentul a ajuns deja la a șaptea ediție, bucurându-se de un mare succes.  Ce înseamnă Statui Vivante? Exact ce v-am spus mai sus. Mai mulți actori vor fi costumați și machiați în așa manieră, încât vor părea că sunt niște statui vii, ei putând să ofere publicului o formă inedită de teatru stradal.

Pentru prima oară la această ediție, durata festivalului va fi de șapte zile, spre deosebire de anii precedenți în care erau doar trei. Acestea vor începe cu Noaptea Statuilor Vivante, în data de 30 mai și vor continua cu 6 zile pline, desfășurate în nu mai puțin de trei spații diferite de pe teritoriul Bucureștiului. Festivalul va începe în fiecare zi la ora 16 și va cuprinde în total 60 de spectacole la care vor participa artiști din țări precum Austria, Olanda și China. La ediția din acest an  vor participa două grupuri de creatori de statui vivante din Europa, cei de la Great Names din Viena și cei conduși de Yvonn Hollander din Olanda. Alături de aceștia,  oamenii talentați de la Masca vor prezenta un număr de 15 statui vivante, mult mai competitive și mai bine realizate decât până acum. Ei vor încânta publicul cu o serie de spectacole create mai mult sau mai puțin în stilul statuii vivante, dar care nu se îndepărtează de la conceptul de teatru stradal în interiorul căruia statuia vivantă este momentul cel mai important și mai spectaculos.

Dacă te-am făcut curios, îți las aici programul și cine știe, poate reușești să ajungi măcar în una din zile.

  • 30 mai – Deschiderea Festivalului (Noaptea Statuilor Vivante), Casa Filipescu – Cesianu, ora 20.00
  • 31 mai – 1 iunie – Parcul Humulești (cartierul Ferentari)
  • 2 – 3 iunie – Parcul Crângași (cartierul Crângași)
  • 4 – 5 iunie – Parcul Herăstrău, intrarea din Șoseaua Nordului („Locul de la Roata mare”)

Foarte important de menționat este faptul că intrarea este gratuită. Poți petrece niște ore într-un mod foarte plăcut, fără să fii nevoit să scoți bani din buzunar.

Organizatorii promit că ediția de anul acesta va fi una specială și total diferită de cele anterioare.

Prin urmare, dacă ești din București sau dacă te vei afla pe-aici în perioada 30 mai- 5 iunie, te invit la festival. Eu recunosc că de-abia aștept.

Ganduri

Cu tălpile goale prin băltoacele de altădată

– Tu cunoști ploaia?

-Cum să nu?

-Pe cea rece de toamnă sau pe cea caldă de vară?

Pe amândouă. Îmi sunt prietene încă de când eram copilă. Am crescut cu sunetul ploii ce mi-a bătut la fereastră ani la rândul și i-am testat temperatura cu tălpile goale. Aveam până și o băltoacă preferată. Nu m-a speriat niciodată căci am îmbrățișat-o strâns când m-a prins fără umbrelă. Altădată, când am simțit-o ușor irascibilă, m-am adăpostit sub streașină și-am lăsat-o să-și facă mendrele. Se mai răsfață și ea din când în când. E-o șmecheră.

-Și n-ai fost supărată pe ea niciodată?
Citește în continuare…

Ganduri

Există momente când unele lucruri ți se par nedrepte, chiar dacă ești egoist și știi asta. Un astfel de moment mi s-a întâmplat astăzi, când ne-am înfățișat amândoi, soață și soț, la analize.

Intră domnul primul, căci la mine lista nu se mai termina de completat, îi recoltează două fiole de sânge, râde, mai face o glumă cu asistenta, aud printre altele și cuvântul “discriminare”, apoi mă prezint la rându-mi, zâmbitoare toată, un bujor de fată. :-))))  Asistenta se uită pe fișă și-mi spune: “Ar fi cazul să începeți să beți apă!” Și beau apă, cu noduri, în timp ce văd cum domnișoara nu rata nicio culoare de fiolă. 1, 2, 3, 4, 5, 6…12 la număr. “Auziți? Ați mai recoltat atâta sânge cuiva? E ok?”- o întreb ușor speriată. “Sigur că da. Mai rar… ce-i drept. Doamna de ultima dată a și leșinat…Dar nu s-a întâmplat nimic grav. Stați liniștită!” Da…Sunt liniștită, adică țintuită pe scaun, cu un rânjet fals și cu un singur gând: „Hai, Alină că nu mori!”
Citește în continuare…