Amuzante

Christmas mood :D

Da! Am dispoziție de Crăciun. Ascult colindele lui Tudor Gheorghe și îmi fac planuri. Anul acesta vom face și noi brad pentru că avem, în sfârșit, un loc pe care să-l numim acasă. Bine, eu mai am un astfel de loc, cel mai drag dintre toate. E casa și satul în care am crescut. Acolo, parcă și lumina e altfel în seara magică, totul fiind învăluit cu bucurie si mult râs. Acolo îmi doresc să fiu în fiecare an și cam în fiecare zi…Și pentru că nu se poate, gândul meu zboară de multe ori și se așază la masă, mătură zăpada, aduce apă de la fântână, face focul în sobă, cară lemne, ciugulește oasele afumate din magazie, se lasă dezmierdat sub măngâierea părinților, aleargă prin omătul din grădină și privește seara cum luminițele din sat au început să fie din ce în ce mai puține…
Abia aștept să simt că portocala capătă aromă de Crăciun. Ador lucrul acesta! O să adun cojile cum făceam în copilărie și o să fac „portocoladă” .Aaaaaaa!!!! Și mai simt un miros special. Face mama un borș demențial cu oase de porc ( iepurele pentru cunoscători). Deși, prin definiție sunt o „mâncătoare de felul 2” , nu sar niciodată peste el. Cu mămăligă și ardei iute, obligatoriu murat, plus ceva special: un pahar de vin, direct de la canea (asta e plăcerea mea, tra, la, la :-))))))) La noi acasă există o regulă: primul colindător primește un dar mai substanțial. Vestea a zburat probabil, iar prichindeii apar la fereastră de cu ziuă. Ce-i drept, mult mai puțini decât acum ceva ani, când nu dormeam nopțile de grija repertoriului și a calculelor conform cărora primeam o anumită sumă de bani de la fiecare gospodar trecut pe listă. Neamurile și prietenii apropiati se respectau altfel. :-)))) Și nu cântam doar o colindă. Cel puțin 3! Aveam mâinile roșii de la frig, dar țineam strâns punguțele cu daruri (bomboane, eugenii, mere, colaci, portocale).
Daaaaa!!! Chiar sunt în stare de Crăciun deși e abia iulie. :-)))))