De pe web

Pentru astea și pentru multe altele, vă mulțumesc!

Când spun sau gândesc ceva referitor la părinții mei, nu am cum să nu mă emoționez și să nu mă simt vulnerabilă. Ei sunt pentru mine cel mai bun medicament. Mă vindecă de toate bolile, stările, temerile, confuziile. Tot ei îmi dau cele mai adevărate îmbrățișări,cele mai apăsate pupăceli și cele mai realiste sfaturi. Toate acestea le primesc gratuit din partea lor. Nu-mi cer nimic. Nici măcar mulțumire. De aceea, m-am gândit să fac o listă cu câteva dintre lucrurile pentru care aș dori să le mulțumesc, așa, simplu și din sufletu-mi de copil iubitor, sensibil, neascultător uneori, impulsiv, pesimist, însă atât de recunoscător pentru cei ce-i sunt mamă și tată. Citește în continuare…

De pe web

Mărturisire

Da. Recunosc public și fără urmă de jenă. Îmi place salamul…Cu pâine albă, proaspătă, ruptă, nu tăiată și cu muștar sau cu miezul unei cepe din grădina tatălui meu. Dacă mai adaugi și o roșie cât pumnul, deja ești pe culmile fericirii. Înghit în sec a nu știu câta oară, însă nu merg la frigider deocamdată.
Citește în continuare…

De pe web

Dragii mei, scriam chiar acum câteva zile despre cum se poate să fii fericit cu lucruri sau stări, aparent banale. Poate vi se pare un clișeu, dar chiar așa este. Uneori ai nevoie de foarte puțin pentru a simți că ești împlinit. Drept dovadă, vă las aici o listă cu câteva dintre lucrurile mărunte care mă fac pe mine fericită: Citește în continuare…