Diverse, Life

Tanti Ileană (monolog)

Tanti Ileană, aprinde lumina că mă sufoc! Îmi bate inima asta zburdalnică de simt că-mi iese din piept și-o ia pe dealuri, iar la gât mi s-a încolăcit o dihanie și nu mă lasă să respir. Aprinde măcar o candelă că și-așa cred că mă duc din astă lume! Tanti Ileană, te faci că nu m-auzi? Eu te-am auzit pe matale când gemeai prin somn și strigai că te mănâncă lupii de vie. Te-am trezit și te-am liniștit, tanti Ileană. Ți-am frecat și picioarele cu oțet îndoit cu apă când te-ardea focul pe dinăuntru. Frunze de varză ți-am pus pe obraji când te luptai cu măselele și acum, mă lași să mă chinui? De câte ori nu ți-am adus apă iarna și ți-am săpat drum prin nămeții de doi metri? Lemne ți-am tăiat, tanti Ileană, cu mâinile astea două. Am împărțit cu matale și ultima felie de brânză pusă în saramură. Chiar și ultimele jumări ți le-am adus când mi-ai zis că ai să mori cu gândul la ele. Tanti Ileană, scoală și ajută-mă! Mă taie frigul și mă coase fierbințeala. Îmi clănțăne dinții, îmi crapă ochii și nu mă mai ascultă corpul. Parcă nu-i al meu…
Ce-o fi cu mine, tanti Ileană? Cândva mi-ai spus că sunt cea mai zdravănă femeiușcă pe care ai întâlnit-o, iar matale ai trăit cât pietrele. Unde mi-i puterea acum? La ce mi-a ajutat că am făcut atâta bine dacă nu are cine să-mi aprindă o lumină? Omul meu m-a părăsit și-a mers la cer când Răducu avea doar 4 anișori. M-a lăsat într-o zi de toamnă, când plecase la pădure după lemne. S-a răsturnat cu căruța și asta i-a fost. De-atunci, singură am stat, tanti Ileană, căci alt bărbat nu mi-a mai trebuit. Mi-am crescut copilul cu drag și cu frică. Citește în continuare…

Diverse, Ganduri

De la capăt, cu alineat

Da… M-am tot codit încă de la Crăciun dacă să scriu sau nu. De fiecare dată când aveam pornire, nu aveam suficientă îndrăzneală și uite-așa, mi-am dat seama că asta mi-a lipsit uneori când nu ar fi trebuit.
Despre anul ce-a trecut nu am multe să vă spun pentru că am făcut-o la momentul oportun. Știți deja că cea mai mare împlinire a mea a fost publicarea celor trei materiale pentru copii. Mai mult decât atât, am confirmarea că sunt iubite de cei mici și nu numai. Am avansat și vizavi de teatru. Astfel, o dată pe lună vom juca Nopți albe în Cospadac, un spectacol bazat pe improvizație, apreciat la rândul lui de persoane avizate, dar și de toți cei prezenți la prima reprezentație. Voi reveni cu detalii de îndată ce le voi primi. De făcut, am făcut multe. Nu mai e cazul să trâmbițez. Reușite și dezamăgiri am trăit deopotrivă. Am râs și-am plâns, m-am bucurat și-am suferit, am iubit și-am rănit. Toate au trecut, dar vin altele și mă rog să le fac față cu mai mult curaj și cu mai mult calm. În orice caz, vulcanul din mine nu mai erupe la fel de des.
Aspectul cel mai dureros este cel legat de oameni. Pe unii dintre ei i-am pierdut…fizic ori sufletește. E drept că am câștigat alții, însă m-am convins că nu e bine să-i compari. Nimeni nu înlocuiește pe nimeni…
Ca o concluzie, pot spune că a fost un an în care am experimentat și de cele mai multe ori, am câștigat. Momentele în care am pierdut nu le mai țin minte. Așa am ales eu. Citește în continuare…

Diverse, Life

La Buna din deal s-au trezit Poveștile bunicuței Alina

Nu costă bani, dar mă face fericită

Am și eu o bucurie, pe lângă alte bucurii cu care mă alintă viața. Primesc mesaje de la oameni mari sau mici, în care îmi spun că mi-au cumpărat cărticelele și-mi mulțumesc pentru starea pe care le-a transmis-o o anumită povestioară.
Eu nu sunt scriitoare, dragii mei. Sunt( cel mult)autoare. Fac această precizare pentru a lămuri pe toată lumea. De fapt, sunt un om căruia îi mai tresare mintea uneori, când se chinuie să adoarmă și nu reușește. Știți voi…Când toată lumea visează, eu sunt trează. Exact ca în noaptea aceasta. M-au năpădit grijile legate de spectacolul de sâmbătă și-mi aleargă replicile prin cap, mai ceva ca un roi de albine.

Vă spuneam că-mi scriu oamenii. Știți? Unii dintre ei nu-mi mai spun Alina, ci bunicuța Alina ori Alinușca. Pentru mine, e terapie pură acest lucru. De fiecare dată, mă încarcă pozitiv și-mi simt interiorul puțin gâdilat. Bine, puțin mai mult. E tare plăcut să știi că ești apreciat! Nici nu vă imaginați cum mă emoționez atunci când primesc poze făcute de persoane cunoscute sau nu,  cu ale mele cărticele, la diferite târguri, prin librării, depozite etc. Mi s-a întâmplat să-mi trimită și poze în care copiii îmi strâng cărticica în brațe. Cele mai frumoase declarații pe acest subiect au fost cele în care mi se mărturisea că în fiecare seară, puiul adoarme după ce i se citește Văcuța Florica. Da, aceasta este una dintre cele mai îndrăgite povestioare. Bineînțeles că au apărut și chestii comice. De exemplu, bunicuțelor li s-a cerut să facă gogoși cu magiun de prune, lapte cu tăiței de casă ori să le spună nepoților, povești nemaiauzite de nimeni. Nu cred că s-au supărat. Până la urmă, asta fac bunicile, pe lângă multe tone de alte lucruri. Citește în continuare…

Amuzante, Diverse

Cum să scapi din „relațiile” nesănătoase

Am zărit-o cum mă privea timidă de sub alte surate mai urâțele. Parcă știa că aveam să o aleg, chiar dacă, în apropierea dânsei se afla ditamai bucata de ficat. Despre ce vorbesc? Despre o halcă de piept de porc, cu straturi egale de cărniță și slăninuță, cu un parchet din șorici exemplar și cu un preț foarte bun. Nu am stat pe gânduri. Am scos-o la lumină, am descântat-o din priviri și-am invitat-o acasă, la o sesiune de solar. Înainte de bronzat, i-am făcut un model în carouri egale pe piele, apoi i-am administrat un masaj de relaxare cu usturoi, cimbru, sare de mare, piper, boia dulce și picantă, ulei și puțin parfum din Sângele taurului. Am masat-o cu blândețe, cântându-i și lăudând-o pentru pofta pe care urma să mi-o potolească. Am ales o tavă încăpătoare și cu Dumnezeu înainte, am băgat-o la căldurică.
M-am relaxat cufundându-mă în canapea, acoperindu-mi picioarele cu păturica mantie și urmărind-o pe Siba, la TV. Din când în când, îmi mai aruncam privirea în bucătărie, o zăream cum se rumenea bucuroasă și înghițeam în sec. Cam după jumătate de oră am sesizat un miros neplăcut. Pentru că am crezut că vine de afară, căci se mai întâmplă, am închis geamurile și mi-am continuat relaxarea. N-a fost posibil. Dom’le, mirosea ceva nasol, dar nasol de-ți venea să-ți speli nasul cu Domestos. Am verificat lada cu legume, frigiderul, coșul de gunoi și nimic. Dau să schimb o vorbă cu minunea din cuptor și cum deschid, mă izbește o duhoare de era să cad lată la pământ și acolo să rămân până ar fi ajuns Răz acasă să mă resusciteze. Băăăăăi! Citește în continuare…

Diverse

Borsec – vila 52, cu 20 de ani în urmă

Tu la ce te gândești când auzi Borsec? Așa sună întrebarea noii campanii la care particip. Pentru mine este foarte simplu:  vila 52, cu 20 de ani în urmă, excursie cu școala de la Bohotin. În acest context am descoperit Borsecul acum două decenii. Eeei, hai că nu-s chiar atât de bătrână! Ajungeam în cea mai frumoasă vacanță care mi-a marcat copilăria și care mi-a rămas specială în adâncul sufletului. Am petrecut acolo trei zile din câte-mi amintesc.  Ziua făceam expediții, vizitam izvoarele de apă minerală, le admiram căsuțele  adăpostitoare, jucam ascunsa prin pădure, fotbal, volei, îi spionam pe cei mai mari care se pupau sau care mai trăgeau câte un fum pe-ascuns, iar seara, pe terasa vilei, ieșeam la discotecă. Foarte mulți oameni din localitate se adunau și petreceau împreună cu noi, chiar dacă mulți nu vorbeau limba română (ne aflam în județul Harghita).  Era o veselie și-o stare de fericire maximă. Nu conta că mâncam pate cu roșii, ceapă verde și pâine (mi-am amintit că erau niște pâini imense acolo și că puteam cumpăra atât cât doream și mi-am mai amintit că aveam și-o soră cu mine care-și dorea toate dulciurile posibile și din pricina căreia am terminat bănuții din prima zi și-a fost nevoie să mă milogesc la fratele mai mare). Nu avea importanță nici că nu o aveam pe mama alături să ne ajute cu orice. Ne mițuiam unele pe altele dimineața (fetele au stat separat, băieții la fel). Nu ne trebuiau telefoane ori alte gadget-uri. Comunicam unii cu ceilalți așa cum ar trebui să fie normal. Descopeream fiecare colțișor și ne împrieteneam cu oamenii locului, extrem de binevoitori de altfel. Tot timpul cât am stat acolo am băut apă minerală. Parcă nu mă mai săturam. Poate de asta nu-mi lipsește niciodată din casă. Citește în continuare…

Diverse

Șterge și rescrie! Tu ce ai pe listă?

Fiecare viață de pe acest pământ reprezintă o poveste. Că e vorba despre cea a unui președinte sau a unui cerșetor, povestea le aparține lor și numai lor. Poate că primul a avut tot ce și-a dorit, dar a fost nefericit mai tot timpul, pe când celălalt, deși sărac, s-a simțit de multe ori liber și fericit. Cert este că ambii au avut momente pe care, dacă ar putea să le șteargă și să le rescrie, ar face-o. Cu toții cred că avem.
Cum ar fi dacă, folosind pixul Frixion care împlinește anul acesta 10 ani și care este importat în România exclusiv de Dacris, am putea să facem asta? Tu ce ai pe listă? Ce pagină din viața ta ți-ai dori să scrii din nou?
Ca să prinzi curaj, o să-ți dau propriul exemplu și cine știe? Poate îmi dezvălui până la urmă. Voi avea  răbdare să te ascult. Promit să nu te judec!
Eu aș șterge momentele în care mi-am supărat părinții și câteva în care m-am comportat ca o nepoată răsfățată cu bunicii, răspunzându-le necuviincios și făcând-o pe supărata un timp îndelungat. Am zis eu niște vorbe pe care le-am regretat când era din păcate, tardiv. Aș înlocui aceste momente cu niște îmbrățișări, cu niște seri de dormit împreună și de povestit câte în lună și-n stele. Doamne, am atât de multe lucruri să le povestesc! Evident, dacă s-ar putea, aș șterge data când bunicul Ion și bunica Didina ne-au părăsit… mutându-se pe-o stea și i-aș așeza zâmbitori la masă, la nunta mea. Asta pentru că nu au mai apucat sărmanii și pentru că mi-aș fi dorit extrem de mult să îi am alături. Sunt convinsă că și ei și-au dorit. Pe bunica aș servi-o cu o cremă de whiskey, în amintirea rachiului îndulcit cu miere și mentă, iar bunicului i-aș oferi un dans…Nu am dansat niciodată cu el… Da. Asta aș rescrie din tot ce am trăit până acum.
Citește în continuare…