Ganduri

De puține ori știu ce voi scrie când mă așez în fața calculatorului. De obicei simt doar imboldul de a mi-l pune în poală și-apoi las totul să vină normal, firesc. Nu-mi fac scenarii. Sunt sătulă de ele în viața de zi cu zi. Cred că aici sunt cu adevărat cea mai relaxată și mai naturală. Ca prin farmec, teama dispare și mă simt în siguranță. Recunosc că sentimentul acesta îmi place foarte mult. Poate pentru că știu că tot ce-mi tastează degetele îmi aparține…Da, este numai și numai al meu, face parte din mine, din interior, suflet și minte.
Citește în continuare…

Ganduri

Tinicheaua asta nu-mi mai trebuie!

Mi-a picat coroana. S-a rostogolit în hău, dar încă o mai pot zări. Credeam că-s regină. De fapt, eram o slujitoare a propriului orgoliu. Palatul meu încăpea între patru pereți de culoarea migdalei și cu toate astea, îmi părea enorm. Acolo puneam la cale toate bătăliile și tot acolo îmi oblojeam rănile sau îmi sărbătoream victoriile. Târziu am înțeles că luptele le-am avut tot în același loc… Cearșaful verde îmi era câmpul, ușa-scut, tavanul era cerul, fotoliul- loc de reîntregire și de împăcare, fereastra-punte, iar icoana îmi era paznic. M-au protejat punându-mă întotdeauna în spate… Cum ar fi fost oare dacă aș fi avut curaj să stau în față? Citește în continuare…

Ganduri

Iartă-mă de poți!

N-am mai vorbit de mult cu Tine. Te-am ignorat, te-am lăsat să mă aștepți, am încercat chiar să te fentez uneori, deși știam că nimeni nu Te poate înșela vreodată. Am considerat că m-ai uitat la rândul Tău și m-am purtat copilărește, întorcând mereu capul în direcția opusă. Nu ți-am mai vorbit. Am preferat să fiu mută și să-mi pun greutatea minții pe pernă fără să-ți adresez nici măcar un cuvânt. Știam că greșesc, însă nu mă puteam controla. Eram atât de supărată! Dacă m-ar fi întrebat cineva de ce, nu aș fi știut ce răspuns să-i dau. O țineam una și bună în starea asta de neacceptare. Citește în continuare…

Ganduri

Cu timpul de mână

M-am trezit cu piciorul drept… amorțit. Fir-ai tu să fii de bătrânețe! Asta mi-am zis în gând, dar instantaneu mi-a apărut în minte imaginea bunicii care se chinuie să meargă și care refuză bastonul deoarece încă nu poate accepta că nu mai reușește să se deplaseze ca altădată. Rușine să-mi fie! Ăsta a fost gândul următor. Citește în continuare…

Ganduri

Nu-mi da like din obișnuință

Dacă nu intri pe blog să citești ce scriu, te rog mult să nu îmi dai like pentru că există posibilitatea să nu-ți placă ce am scris. Va fi destul de ciudat în momentul în care vei avea timp să și răsfoiești articolul pe care ai ales să-l placi fără să-l citești, să constați că de fapt, nu ești de acord cu ce vrea să transmită. Eu am făcut asta, dar n-o mai fac. 🙂 Nu am cerut niciodată like and share pentru că, în general, oamenilor, dacă le place ceva cu adevărat, fac cele menționate mai sus și fără să li se ceară. Citește în continuare…

Ganduri

Plesnește-mă să-mi sară muștarul din hot-dog!

Doamneeeee!!!! Doamne, dă-mi voință, Doamne!! Sau măcar un șut în fund și să aterizez într-o sală de sport!
Luminează-mă, hipnotizează-mă de vrei, dar îndreaptă-mi pașii din zona bucătăriei spre ieșire!
Fă-mă ca atunci când merg la Lidl, să plec fără corn cu unt, salam de Sibiu, pâinici de casă, nachos, popcorn și alte cele!
Ascunde-mi ciocolățelele Mars, cașcavalul pane, înghețata cu nuci și borcanul cu bomboane de la botez! Citește în continuare…

Ganduri

Cu tălpile goale prin băltoacele de altădată

– Tu cunoști ploaia?

-Cum să nu?

-Pe cea rece de toamnă sau pe cea caldă de vară?

Pe amândouă. Îmi sunt prietene încă de când eram copilă. Am crescut cu sunetul ploii ce mi-a bătut la fereastră ani la rândul și i-am testat temperatura cu tălpile goale. Aveam până și o băltoacă preferată. Nu m-a speriat niciodată căci am îmbrățișat-o strâns când m-a prins fără umbrelă. Altădată, când am simțit-o ușor irascibilă, m-am adăpostit sub streașină și-am lăsat-o să-și facă mendrele. Se mai răsfață și ea din când în când. E-o șmecheră.

-Și n-ai fost supărată pe ea niciodată?
Citește în continuare…