Ganduri

Povestea din spatele cortinei

 

Zi-mi o poveste, te rog! Dar una frumoasă, cu final fericit. A mea s-a încheiat aseară, după ce s-a tras cortina. Am rămas în spatele ei minute multe și-am plâns. Mi-aș fi dorit să o iau de la capăt și să-mi joc rolul la infinit. Atât de mult mi-a plăcut! Te-am zărit în primul rând și-am știut că nu are de ce să-mi fie frică.Unde ești tu, eu sunt în siguranță. Întotdeauna. Îți mai amintești că mi-ai spus că-s total schimbată acolo, sus? Că te îndrăgostești de mine de fiecare dată, însă în mod diferit? Că îmi inspiri replicile cu teama de a nu mi le pierde? Mereu spui axact ce-i trebuie sufletului meu. Cum faci?
Te-ai gândit la poveste? Spune-mi una în care nu e musai să mă pot vedea în rolul principal. Uneori, poziția secundară te poate ridica atât de neașteptat. Vreau să îți aud glasul, neapărat. Ți-am admirat tot timpul intonația. Ce zici? Ai una așa, pe placul meu?
Știi ce-am făcut după ce s-a golit sala de spectatori? Am mers din nou pe scenă și-am încercat să o ascult. Încă mai vibra. Mi-am lipit urechea de lemnul ce respira atâția pași, am închis ochii și-am stat în îmbrățișarea aceasta pătimașă până când am știut că pot merge mai departe. M-am ridicat cu putere și-am plecat spre cabină. Acolo, am șters și ultima urmă vizibilă din cine fusesem cu puțin timp în urmă.
Am lăsat rochia albastră pe fotoliu și m-am strecurat din nou în blugii rupți și cămașa cu imprimeu floral. Mi-am luat noul scenariu și-am ieșit pe ușă. Am avut senzația că dacă nu măresc pașii, ceva urma să mă prindă și să mă tragă înapoi. Abia în mașină am respirat adânc și-apoi, singurul drum din mintea mea ducea doar la casa ta…Iată-mă! Am ajuns și te rog, așa cum tu m-ai rugat pe mine de atâtea ori, să-mi spui o poveste, dar să o cauți în tine. Alege-o pe cea mai interesantă și-am să te aștept să mi-o împărtășești sub salcâmul de pe ulița din satul meu natal. Deja simt iarba vie sub greutatea picioarelor, iar mirosul de soc parcă mă ademenește să-mi iau bilet spre casă.
Am trecut doar ca să te invit acolo. Să vii neapărat!

Ganduri

Te-am visat aseară, mamă…

Te-am visat aseară, mamă… Eram din nou mică și te priveam din patul de odinioară cum îți pieptănai părul lung, în oglinda rotundă. Sub ea, era dulăpiorul acela, în care ne țineam cosmeticele. Știi tu, cel făcut de tata din carcasa unui televizor Diamant. Parcă te văd din nou cum îți dădeai pe față cu Doina (emulsie cu lăptișor de matcă) roz. Poate pentru că seara trecută, m-am demachiat folosind-o. Am zărit-o sâmbătă, pe raft și pentru că mi-a amintit de tine, am cumpărat-o. Știi, mamă? Tu ai lăsat atâtea lecții în mine… Fără să fie nevoie să îmi repeți de multe ori, mi-ai spus că o femeie cu picioarele curate și cu unghiile tăiate (asta dacă alege să nu le poarte lungi) va fi mereu apreciată. De asemenea, mi-ai zis că e bine să mă mulțumesc cu ce am și să nu mă compar cu alții, pentru că atunci, invidia va interveni și-mi va urâți chipul, dar mai ales, sufletul. Am mai greșit, mamă…Am comparat ceva-ul meu cu ceva-ul altora și pentru că am considerat că eram inferioară, am gândit rău și prost. Mi-am revenit repede, stai liniștită! De îndată ce mi-am amintit vorbele tale, mi-a picat vălul de pe ochi și-am văzut clar. Citește în continuare…

Ganduri

Am pus…

Am pus o țâră de răbdare și-am respirat adânc, închizând ochii și gândindu-mă la cel mai înalt vârf pe care l-am locuit, fie doar și pentru o clipă.
Am pus o mână de voință și una de curaj. După cinci minute, am dublat cantitatea.
Am pus trei fire de curiozitate. Recunosc că mi-au scăpat din borcanul pe care îl țineam departe de ochii curioșilor și nu am mai avut încotro.
Am pus șapte linguri cu zâmbet și șase cu râs. Toate de calitate.
Am pus o lopată cu sensibilitate și o cupă cu dulceață…sufletească.
Am pus o legătură de emoții nealterate. Le-am ales cu mare grijă din cufărul personal.
Am pus un pahar cu umanitate, căci nu se putea fără.
Am pus o găleată plină țel cu veritabilă cumpătare și încă una cu virtute.
Am pus cinci pungi cu discreție și-am tăcut.
Am pus nouă litri de iertare și pentru că mi s-au părut puțini, am mai adăugat unul.
Am pus o oală cu înțelepciune pe care am fiert-o cu cinci căni cu onestitate.
Am pus un butoi de bunătate. Mare și albastru, precum cel în care pune tata varză la murat.
Am pus patru pestelci cu pură credință și m-am închinat în gând.
Am pus o remorcă de sinceritate și stimă. Ambele proaspete-proaspete.
Am pus zece sticle cu toleranță,  două prafuri de compasiune  și nu am mai avut loc de… iubire. Chiar și așa, am amestecat totul, am lăsat la odihnă, am modelat și am băgat în cuptor. Prăjitura mea nu a ieșit…Era necrescută și fără niciun gust. Am plâns lăsând să iasă la iveală ciuda, frustrarea și vanitatea. Abia după ce-am recitit rețeta, am înțeles că am greșit cantitățile, ba mai mult, am sărit anumite ingrediente esențiale.

Așa e și în viață: dacă nu pui cât trebuie, nu merge!
Iar dacă omiți iubirea, rămâi flămând.
Citește în continuare…

Ganduri

Tu ce-ți dorești pe lângă mașină și casă?

Dacă ești bun și faci bine, cu siguranță nu vei fi uitat. Când te vei aștepta mai puțin și când te vei împăca cu gândul că viața ta cam asta e, vei avea parte de surprize frumoase pe care le vei încadra la categoria întâmplărilor cheie. În astfel de momente, e necesar să nu te pierzi, dar nici să nu te entuziasmezi prea tare. Trebuie să te organizezi și să faci o sărbătoare lăuntrică din totul acela suprem care ți se întâmplă. Nu te ascunde! Ține-te la vedere!
Ca să vă luminez (sau nu), vă mărturisesc că nu am câștigat la Loto, ci am câștigat un mesaj pe care nu mai speram să-l primesc. Acesta a venit în urma unei teme de la cursul de actorie, prin care trebuia să scriem despre o proiecție de viitor, ceva care se află pe lista dorințelor noastre. Din întâmplarea aceasta am priceput în sfârșit că, dacă muncești, crezi și iarăși muncești, într-un final va veni și răsplata. Eu am renunțat să o mai cântăresc în bani. De ceva timp, o transform în sentimentul imediat pe care mi-l transmite. De nu e pozitiv, înseamnă că ceva nu e bine și-atunci o mai bibilesc puțin.
Depășiți stadiul acela în care vă propuneți doar case și mașini! Pe lângă acestea, mai doriți-vă și altceva! E imposibil să nu mai fie nimic acolo, în suflet. Căutați bine și scoateți la lumină, apoi încercați să găsiți soluții. Am intrat pe geam de-atâtea ori în ultima vreme și asta pentru că nu mi s-a deschis ușa. Așa rușinoasă și fricoasă, am intrat. Am zăcut la propriu când nu mi-a reușit ceva, însă m-am adunat, ajutată fiind de oamenii care fac bine, m-am scuturat de rele și-am mai încercat încă o dată. Toate acestea au dat roade azi, concretizând un aspect căruia m-am dedicat de ceva timp încoace, cu totul. Deși mai este de lucru la el (la aspect), iar drumul s-a complicat o țâră, știu că există niște oameni care au ales să-mi ofere un vot. Din acest vot, îmi doresc să obțin mai multe, dar voi avea răbdare, așa cum nu am avut până acum. Și-o să și tac, așa cum nu am tăcut până azi. :-)))) Și-o să fac bine, căci din asta nu-mi doresc să mă opresc.
Închei astfel:

Dă-i sufletului viață
Și gândului speranță!
Dă-i inimii iubire
Și trupului simțire!
Oferă bunătate
Și zboară mai departe! Citește în continuare…

Ganduri

Când se stinge lumina/ When the blazing sun is gone

 

Când se stinge lumina, rămân doar eu. Eu cu gândurile mele… și cu Dumnezeul meu cu părul lung și alb, cu ochii albaștri și cu mantia lui imaculată. Atunci respir cumva altfel și de multe ori realizez lucruri pe care ar fi trebuit să le înțeleg mai ușor sau mai repede. Îmi aud bătăile inimii și-mi dau seama că a mai trecut o zi în care am trăit, am existat. Cele câteva stele pe care le observ pe cer, din patul meu , par să-mi fie aliate în lupta pentru cucerirea somnului suprem. Doar par, căci domnul cu pricina se lasă tare greu cucerit și le mituiește de fiecare dată cu acadele colorate și cu gust de Cola. Am încercat să-l atrag cu ceaiuri aromate, liniștitoare, cu lumânări parfumate, cu băi calde în care am pus picături răzlețe din uleiuri esențiale de eucalipt, cuișoare sau lavandă, însă e încăpățânat și nu vrea să se lase. Poate că nu am destul șarm și nu mă place. Până la urmă, nici eu nu-l plăceam când îl aveam în program și nu mă puteam ridica de sub păturică înainte de ora stabilită. Să vrea oare răzbunare? Eu vreau împăcare. Pașnic îmi e felul și strânsă îmi e îmbrățișarea. Hai s-o dăm la pace că mi-au îmbătrânit pleoapele și-a început să se și vadă! Iartă-mă dacă ți-am fost vreodată infidelă și te-am trădat cu seriale până spre dimineață ori cu vreo carte seducătoare!
Nu mai zăbovi prin păduri sărăcite de vânt și prin case abandonate! Vino la mine! Te aștept cu potroacă. Abia am terminat-o și-i fierbinte, dar până te descalți de vise, se răcește. De fapt, poți intra și pe fereastră.  Te-oi pomeni în acatistul pentru vii și-ți voi ura doar de bine. Mi-oi pune chiar și neamurile să facă asta. Fii bun și adoarme-mă sub plapuma grea de-atâtea gânduri! Vii? Cum când? When the blazing sun is gone
Eu îmi așez capul pe pernă și mai vorbim mâine, da? Să-ți pui singur potroacă și să mănânci câtă vrei…

Citește în continuare…

Ganduri

Unde-i cald și bine…În căutarea fericirii

Azi îmi e toamna parteneră pentru că vreau să lenevesc în pat, până târziu, să stau învelită cu păturica-mantie și să privesc afară, fără o țintă anume. Îmi voi face și-un cappuccino și dacă voi avea chef, voi frământa doi pumni cu făină și voi „confecționa” câțiva papanași. Am o listă lungă de lucruri de făcut, dar pentru că ieri m-am cam obosit, mă fac că n-o văd. Azi. Mâine? O voi lua în plin. Și subiectul noului articol de publicitate mai poate aștepta. Ce nu suportă amânare e „În căutarea fericirii” de Bertrand Russell. M-am făcut că nu o văd destul timp. Asta și pentru că m-am simțit suficient de fericită. Am zis suficient, deci se poate și mai mult. Sunt curioasă, mai ales că această carte mi-a fost recomandată de un om cu adevărat special.
Schimb direcția și vă mărturisesc că mușcatele de pe balconul meu refuză în continuare să îmbrace hăinuțe galbene. Sunt verzi și-au mai înflorit încă o dată, probabil de ciudă. Ploița de duminică le-a binecuvântat, iar vânticelul rece le-a scuturat de toată moleșeala. Citește în continuare…

Ganduri

Unde e mama, nu-i durere… (cel mai bun tratament)

Mi-am așezat capul cu grijă în poala ei și am lăsat-o să mă vindece prin mângâieri fermecate de toată durerea ce mă apăsa deja de prea mult timp. I-am simțit bătăturile și asprimea pielii palmelor, dar nu m-a deranjat deloc. Cum să mă deranjeze dovada muncii unui om? Fruntea  și ceafa mi s-au relaxat de la prima atingere, apoi tot corpul mi s-a liniștit. Așa de bine îmi era! Nu m-aș mai fi ridicat nicicând din cuibul ce-mi fusese păstrat cu atâta dragoste încă de dinainte de a mă naște. Uneori, glasul ei face minuni de la depărtare. Doar îl aud și-mi trece tot. De ce? Pentru că-mi șoptește exact ce am nevoie să aud. Cuvintele ei sunt cele mai frumoase din tot Universul, căci sunt cusute cu fir de iubire pură.

Ea știe să-mi oblojească prin vorbele-i blânde toate rănile.
Ea mă repune pe drumul drept și-mi dă putere și merinde pentru a-l străbate până la capăt.
Ea știe să ierte de fiecare dată chiar dacă lacrimile îi fac poteci pe obraji.
Ea nu ține mânie pentru că are un zâmbet ce iese primul la înaintare.
Ea râde colorat.
Ea mai poate un pic când nu se mai poate.
Ea e cel mai bun tratament pentru minte, corp și suflet.
Unde e mama, nu-i durere pentru că a luat-o cu propriile mâini și-a azvârlit-o departe, departe… Citește în continuare…