Ganduri

Au trecut anii…peste parintii mei. Chipurile nu le mai sunt la fel de senine, privirea le este parca mai plecata, mai umila, zambetul nu mai are nicio nuanta de „zburdalnicie”.Si totusi, in spatele acestor panze de tablou pictat cu uleiuri de cea mai buna calitate, regasesc aceeasi bunatate, seninatate si grija de parinti impecabili.
Pe mama mi-o amintesc cu parul lung, prins in 2 cosite ce-i ajungeau pana la cureaua de la rochita aceea bej (pe care am purtat-o cand am mai crescut si care, dupa un timp, a servit drept materie prima pentru imbracamintea papusilor), cu ochii mari, caprui, scaldati in soarele ciudat al toamnei, cu fata durdulie(aici ii seman), cu niste picioare curate intotdeauna, cu pedichiura simpla, fara lac, cu glasul acela pe care, oriunde ai fi fost, il auzeai cand era nervoasa 🙂
Pe tata mi-l amintesc cu acelasi par incaruntit pe care il are si-acum, dar cu un ten intins asemeni unei panze fine, cu un mers vioi, cu un glas care, de felul lui, nu era patrunzator, dar pe care il ascultam dumnezeieste(asta cand eram mai mica:D ). Intotdeauna am avut o slabiciune fata de el si cred ca si el fata de mine.Amandoi suntem firi intreprinzatoare, care dorim sa facem din tantar armasar uneori, suntem creduli cu cei din jur si de multe ori avem de suferit din cauza asta.
Imi amintesc de serile in care se pregateau sa mearga la cate o nunta…Mama se aranja in oglinda noastra rotunda, discret, dar cu o doza de feminitate pe care eu am intalnit-o numai la ea si-mi vine si acum sa rad cand, parca il intrezaresc pe tata parfumandu-si sosetele :-))))) Exista o regula: desertul si una dintre portiile de friptura trebuiau aduse acasa! Intotdeauna! Pentru noi, cei trei iezi, iesirea parintilor nostri era perceputa ca pe o excursie din care era musai sa ne aduca ceva! :-)))))
Avea mama o rochita mov pe care o impodobea cu o centura aurie, primita cadou de la tanti Sabina. Am oftat cativa ani dupa acel accesoriu, dar si cand am pus mana pe el… Ce vremuri frumoase! As da timpul inapoi oricand pentru o clipa de-atunci…Acum ei ne privesc pe noi aranjandu-ne intr-o oglinda noua pentru ca cea veche, rotunda,a ramas sa pazeasca amintirile noastre dintr-o camera ce s-a transformat in magazie. Camera copilariei noastre, camera in care era cel mai luminos si cel mai cald, camera in care am ras atatea nopti cand am ramas fara curent electric, camera in care visam cel mai des, camera in care am fost adormiti pe picioare de catre bunici, camera de la fereastra careia urmaream directia fulgilor de nea si cantitatea de apa adunata in spatele casei, camera in care mirosea cel mai mult a Craciun, camera noastra ce parea atat de mare si pe care, acum, o vedem ca fiind tare micuta… a imbatranit pana si ea…
Mi-am privit parintii cand am fost ultima oara acasa si am incercat sa-i recunosc, sa-i descopar asa cum mi-i aminteam eu.Am reusit, dar in acelasi timp, m-a cuprins o tristete pentru ca parul mamei nu mai este saten, ci carunt, ochii tatei sunt parca acoperiti de un voal, sprancenele lasate ca si cum ar vrea sa se odihneasca cat mai devreme, gurita mamei mele se retrage incet si de-abia se mai observa, manutele le sunt brazdate de munca, de oboseala, de TIMP.
Imi sunt dragi.Ii iubesc si ma gandesc la ei zilnic, le simt lipsa si ma multumesc cu vizitele acestea sporadice si cu faptul ca ori de cate ori imi doresc sa le aud glasul, pun mana pe telefon si-i sun.
Vremea nu sta-n loc…alearga prin vietile noastre si-si face de cap. Asa cum ii vad pe ei acum, voi fi si eu vazuta peste cativa ani. Sufletul este cel care ramane mereu tanar, nestatornic, ahtiat dupa fericire.
Da! Ne-au imbatranit parintii…si-odata cu ei, imbatranim si noi…

Ganduri

Buna seara, lume!!!Nu am scris de foarte multa vreme si asta pentru ca viata mea s-a schimbat foarte mult: am schimbat orasul, locul de munca, casa, numele…totul.Dar nu ma plang, din contra, totul este foarte bine si ma bucur sa am langa mine( de un an, 3 luni, 3 saptamani si 6 zile) un om minunat pe care il iubesc enorm. El mi-a spus in seara aceasta: „- Iubire, ia si mai scrie si tu pe blog!Scrie orice-ti trece prin minte, descarca-te acolo si vei vedea ca o zi grea se va termina altfel!” Eiiiii…..si iata, SCRIU!!! As vrea sa povestesc o multime de lucruri si in acelasi timp, parca nu-mi gasesc un subiect…ORICE.
Stiu!!!! Haideti sa va povestesc despre cum este sa fii sotie:D In principiu, nu s-au schimbat multe lucruri doar ca acum am mai multe haine de spalat si calcat, gatesc nu numai pentru gustul meu, impart timpul petrecut in fata televizorului sau al laptopului, cer opinia cand vreau sa cumpar ceva pentru casa si…sunt foarte rasfatata: masaj, flori, diverse surprize dulci, sarcini de lucru impartite, o minunatie:))))
Citește în continuare…

Ganduri

Stire de ultima ora: MARINA DINA FACE SCOALA DE TELEVIZIUNE !!!! Ce sa spuuuuun!! De ce oare se promoveaza in continuare doar fete din astea care stiu sa faca bani doar cu partea dorsala si cu mataiala? Acum cand toata tara clocoteste la gandul ca venitul se va micsora cu 15- 25% ne mai pasa de idioti, parasute si mitocani care apar la TV spunand ca ei fac scoala de televiziune si ca invata cum sa citeasca un text de pe prompter, dar ca habar nu au despre ceea ce citesc?Doamne in ce hal am ajuns!!! Nu-mi vine sa cred cat de ipocriti sunt unii si in ce stadiu inferior am ajuns datorita prostiei ce zace mocnit sau nu in unii. Problema e ca nu stiu daca exista vreo solutie pentru aceasta boala. Eu cred ca e incurabila; mai degraba te vindeci de pneumonie decat de prostie( hop si-o rima :D). Exemple de astfel de persoane sunt multe si pot sa va dau spre citire unele dintre ele: Adelina Pestritu, Bianca Dragusanu, Andreea Tonciu, Buruiana Sanziana :)) si liata poate continua.Toate se lauda ca ele castiga bani din prezentari de moda, dar hai sa fim seriosi: ce tampit ar da 500 de euro pentru 10 pasi in chiloti? 😕 Maica maiculita mea, e greu sa traiesti in Romania daca n-ai un pampalau ca si sponsor care sa-ti accepte toate maimutarelele prin platouri TV de 2 lei! sper ca nu v-am plictisit, dar asta am simtit, asta am scris! Va pup :-*

Ganduri

Salutare la toata lumea! Nu am mai scris nimic de ceva vreme si asta pentru ca nu am mai avut timp aproape deloc, dar va anunt ca am un motiv foarte intemeiat: MA CASATORESC!!!!!!!!!!!!! 😀 Nu mi-am imaginat niciodata ca acest eveniment imi va rapi din timpul meu pentru citit, scris si chiar stat degeaba! Ma bucur in schimb ca aflu in fiecare zi diferite lucruri despre care habar nu aveam si ca in acest fel, pot spune ca mi-am organizat nunta exact asa cum am dorit! Este pacat insa ca nu te poti bucura pe deplin de maretia evenimentului pentru ca esti tot timpul stresat: daca nu e gata rochia la timp? daca se ofilesc florile? daca se rup lumanarile? daca o sa mor de cald? daca vinul nu va fi rece? daca muzica nu va placea invitatilor? daca nu vor veni oamenii care au promis? daca….STOOOOOOOOOOP!!!!!!!!!!!!!!!!11 deja exagerez, dar am atatea presupuneri negative incat simt uneori ca nu va iesi nimic. Sper de asemenea ca va fi o zi frumoasa, ca imi voi pastra calmul desi e foarte greu si ca ma voi bucura impreuna cu sotul meu de tot ce ne ofera aceasta casatorie. Va pup, dragi cititori si va astept la nunta cu mare drag!!! :-*

Ganduri

Ma uitam la tv de dimineata si tot ce auzeam era legat de niste nume absolut nule pentru ceea ce reprezinta educatia prin mass media din ziua de astazi. Totul se invarte in jurul Biancai Dragusanu si a lui Bote, sau Voicu Panzar, celebrul detinator al expresiei” to the be the best” =)) sau Dudu Stil( cine-o mai fi si asta?) E trist si rusinos in acelasi timp ca ni se umple tara de o suita de natarai care nu stiu sa faca nimic, dar totusi sunt in fata olimpicilor atunci cand vine vorba de aparitii televizate sau de interviuri in presa. As avea o intrebare: Ziaristii si jurnalistii nostri se mai pot numi astfel? Rusine sa le fie! Oare nu e de ajuns? Trebuie sa continue acest circ zilnic? Oare noi, cei care inghitim atatea aberatii si prostii, nu avem niciun drept pentru a opri asta? Si totusi…ce-am putea face? Putem cadea in cealalta extrema: ne cazam intr-o padure, intram in conexiune cu universul, dansam goi prin ploaie, mancam doar frunze si ascultam rime satanice…Eiii…Romania e o tara de vis!!!

Ganduri

nu gasesc nimic despre care as putea scrie…poate daca ziua aceasta nu s-ar fi incheiat cu un gust amar ar fi fost altceva, dar asa…pun punct aici.

Ganduri

dupa o zi plina…meritam cu totii un somn linistit!!!noapte buna, iubirea mea 🙂