Ganduri

De ce ziceam cand eram mici: ” Ploua, ploua, babele se oua/ Ploaia s-a oprit, babele-au murit?” 😀 Era un mod banal de a ne amuza si nu in ultimul rand, de a ne bucura de fiecare strop cazut din cer. Tin minte rugaciunile pentru ploaie la care participam alaturi de bunica si mai tin minte cum se trezea gradina la viata odata cu primii stropi aducatori de ” inviere”.
Astazi, recunosc ca nu mi-a placut ploaia. A venit dupa cateva zile cu soare, dupa o primavara mult asteptata si a cam alungat sentimentul de caldura, de verde, de ” cararusa batatorita de pasi”. Ce poti face in zile ca aceasta?Sa lenevesti pur si simplu sau sa faci ce-ti place cel mai mult 😀 Dar cand trebuie sa mai mergi si la serviciu…deja ti se taie tot cheful. Iti iei frumusel umbreluta si prin baltoacele deja formate, frigul care se inteteste si intunericul format din cauza norilor, pasesti posomorat catre locul acela indepartat( astazi mi s-a parut a fi mult mai departe decat de obicei). Offfff…ce mai zi!!!! Noroc ca am ajuns deja acasa si ca ma pot desfata sub plapuma moale si calduroasa cu o tara de messenger, o bucata de blog si un strop de google.Mmmmmm….asa mai merge :D. VA PUP

Ganduri

Il cheama Bobi si are 5 ani. De ceva timp, la ora 15.30 cand se da desteptarea, pijamalele domnisorului sunt ude. De ce?Pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare, a trebuit sa-mi atribui rolul unui detectiv si sa-l urmaresc la tot pasul. La inceput, mi-am facut procese de constiinta gandindu-ma ca poate sunt atat de inspaimantatoare incat copilul are cosmaruri cu mine si instantaneu viseaza ape care curg si nu se mai opresc, producandu-se intr-un final, neasteptatul moment. Dar se pare ca motivul era altul: O licoare rosie, parfumata, cu gust divin, numita…SUC!!!!!!!!!!!!!!!! Domnisorul Bobi se infrupta zilnic, dupa o plimbare la baie din bautura carbogazoasa si in acest fel dadea frau liber…pijamalelor ude. Ceea ce ma bucura este ca am descoperit, ca un adevarat Sherlock Holmes ce sunt 🙂 o cauza, un efect si o solutie: „Dragi mamici, nu mai dati copiilor bauturi acidulate!!!!!!!!!!!!”

Ganduri

intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii isi simt lipsa unii altora. Am gasit raspunsuri diverse, dar cel mai elocvent a fost acela ca…oamenii se cauta unii pe altii pentru ca se iubesc.De aici rezulta o alta intrebare:” TOTI OAMENII SE IUBESC?” EEEIIII…..aici e mai complicat. Sa iubesti e lucru mare ( cum spune cantecul), sa fii iubit, e un lucru la fel de mare, dar sa stii sa iubesti pe cine trebuie e o enigma pe care numai doua suflete pereche o pot deslusi. Poate ca aberez, bat campii sau mai stiu eu ce insa intr-o zi ca asta, cand esti singur si simti cum te apasa peretii, cum soarele te raceste in loc sa te incalzeasca, cand medicamentul cel mai bun ar fi prezenta „acelei persoane dragi tie”…incepi usor, usor sa scrii si scrii asa, in nestire tot ce-ti trece prin minte…scrii lucruri fara inteles, fara noima, lucruri reale, sufletesti…

Ganduri

O zi obositoare azi, o atmosfera halucinanta si destul de stranie…un chef nebun de somn si o pofta enorma de ceva dulce( napolitana joe face minuni in cazurile acestea… de urgenta maxima). De cateva zile incerc sa ma conving si sa conving si pe altii ca vaccinul impotriva gripei porcine nu e decat un simplu vaccin antigripal, netestat, neconfirmat si nesigur.Ma gandesc ca daca nu s-ar fi numit porcina, gripa aceasta ar fi fost luata mai in serios de oameni…asa , mai mult te umfla rasul cand o pomenesti…Nu vreau sa par sau mai rau, sa fiu, o ignoranta, insa parerea mea este ca lumea in care traim ne imbolnaveste si nu gripa porcina: aerul nu mai e aer, apa nu mai e apa, omul nu se mai poate numi om. Cum sa rezistam?Ne vaccinam? Eu zic pas si stau sa vad ce se intampla:)pana la urma, fiecare are dreptul(sau sper ca il mai are) sa face ceea ce doreste si ce crede ca ii face bine.Am promis poeziile si ma tin de cuvant…dar o lasam pe maine…Alina va pupa si va spune ca vaccinul e fffff durerooooos:)

Ganduri

Ideea de a avea blog nu mi-a apartinut in totalitate( si nici alte idei ce tin de treburile acestea „calculatoricesti”). Ea s-a datorat in primul rand celui care mi-a inseninat viata, celui care mi-a deschis poarta catre multe oportunitati si vise ce pot deveni realitate: SOTUL MEU( desi mai avem inca 6 luni si 12 zile pana la oficializarea casatoriei:-).
Imi doream sa am blogul meu datorita pasiunii mele de a scrie versuri pentru cei mici.Meseria pe care o practic ma inspira( sunt educatoare) si-mi da zi de zi o stare de bine pe care de multe ori nu o pot explica. Zambetul copiilor este pentru mine cel mai bun medicament in zilele in care simt ca norocul parca m-a ocolit( dar nu sunt foarte multe pentru ca Raz nu lasa pe nimeni si nimic sa ma intristeze, poate doar el cateodata face asta:-).
Am dezvaluit prin urmare menirea acestui blog: o serie de poezii pentru cei mici pe care le-am adunat intr-o carticica numita” O farama de condei pentru-ai nostri prichindei”
Asa ca va invit sa cititi, sa notati sau sa criticati ceea ce umila mea persoana va va dezvalui in zilele urmatoare. Pana atunci, ” Noapte buna, copii!”