Ganduri

Iartă-mă de poți!

N-am mai vorbit de mult cu Tine. Te-am ignorat, te-am lăsat să mă aștepți, am încercat chiar să te fentez uneori, deși știam că nimeni nu Te poate înșela vreodată. Am considerat că m-ai uitat la rândul Tău și m-am purtat copilărește, întorcând mereu capul în direcția opusă. Nu ți-am mai vorbit. Am preferat să fiu mută și să-mi pun greutatea minții pe pernă fără să-ți adresez nici măcar un cuvânt. Știam că greșesc, însă nu mă puteam controla. Eram atât de supărată! Dacă m-ar fi întrebat cineva de ce, nu aș fi știut ce răspuns să-i dau. O țineam una și bună în starea asta de neacceptare. Citește în continuare…

Ganduri

Cu timpul de mână

M-am trezit cu piciorul drept… amorțit. Fir-ai tu să fii de bătrânețe! Asta mi-am zis în gând, dar instantaneu mi-a apărut în minte imaginea bunicii care se chinuie să meargă și care refuză bastonul deoarece încă nu poate accepta că nu mai reușește să se deplaseze ca altădată. Rușine să-mi fie! Ăsta a fost gândul următor. Citește în continuare…

Ganduri

Nu-mi da like din obișnuință

Dacă nu intri pe blog să citești ce scriu, te rog mult să nu îmi dai like pentru că există posibilitatea să nu-ți placă ce am scris. Va fi destul de ciudat în momentul în care vei avea timp să și răsfoiești articolul pe care ai ales să-l placi fără să-l citești, să constați că de fapt, nu ești de acord cu ce vrea să transmită. Eu am făcut asta, dar n-o mai fac. 🙂 Nu am cerut niciodată like and share pentru că, în general, oamenilor, dacă le place ceva cu adevărat, fac cele menționate mai sus și fără să li se ceară. Citește în continuare…

Ganduri

Plesnește-mă să-mi sară muștarul din hot-dog!

Doamneeeee!!!! Doamne, dă-mi voință, Doamne!! Sau măcar un șut în fund și să aterizez într-o sală de sport!
Luminează-mă, hipnotizează-mă de vrei, dar îndreaptă-mi pașii din zona bucătăriei spre ieșire!
Fă-mă ca atunci când merg la Lidl, să plec fără corn cu unt, salam de Sibiu, pâinici de casă, nachos, popcorn și alte cele!
Ascunde-mi ciocolățelele Mars, cașcavalul pane, înghețata cu nuci și borcanul cu bomboane de la botez! Citește în continuare…

Ganduri

Cu tălpile goale prin băltoacele de altădată

– Tu cunoști ploaia?

-Cum să nu?

-Pe cea rece de toamnă sau pe cea caldă de vară?

Pe amândouă. Îmi sunt prietene încă de când eram copilă. Am crescut cu sunetul ploii ce mi-a bătut la fereastră ani la rândul și i-am testat temperatura cu tălpile goale. Aveam până și o băltoacă preferată. Nu m-a speriat niciodată căci am îmbrățișat-o strâns când m-a prins fără umbrelă. Altădată, când am simțit-o ușor irascibilă, m-am adăpostit sub streașină și-am lăsat-o să-și facă mendrele. Se mai răsfață și ea din când în când. E-o șmecheră.

-Și n-ai fost supărată pe ea niciodată?
Citește în continuare…

Ganduri

Există momente când unele lucruri ți se par nedrepte, chiar dacă ești egoist și știi asta. Un astfel de moment mi s-a întâmplat astăzi, când ne-am înfățișat amândoi, soață și soț, la analize.

Intră domnul primul, căci la mine lista nu se mai termina de completat, îi recoltează două fiole de sânge, râde, mai face o glumă cu asistenta, aud printre altele și cuvântul “discriminare”, apoi mă prezint la rându-mi, zâmbitoare toată, un bujor de fată. :-))))  Asistenta se uită pe fișă și-mi spune: “Ar fi cazul să începeți să beți apă!” Și beau apă, cu noduri, în timp ce văd cum domnișoara nu rata nicio culoare de fiolă. 1, 2, 3, 4, 5, 6…12 la număr. “Auziți? Ați mai recoltat atâta sânge cuiva? E ok?”- o întreb ușor speriată. “Sigur că da. Mai rar… ce-i drept. Doamna de ultima dată a și leșinat…Dar nu s-a întâmplat nimic grav. Stați liniștită!” Da…Sunt liniștită, adică țintuită pe scaun, cu un rânjet fals și cu un singur gând: „Hai, Alină că nu mori!”
Citește în continuare…

Ganduri

Îs timidă, da’ mă vindec!

Nu am știut asta despre mine, dar acum pot afirma că da, sunt o timidă în lumea asta plină de tupeiști. Mi se îmbujorează obrajii și-mi tremură picioarele de simt că voi cădea în orice moment. Cuvintele potrivite îmi rămân suspendate undeva, prin zona gâtului și scot doar niște încercări de propoziții fără sens. În acele momente mă simt dezgolită, vulnerabilă, ca un joc Darts. Nu-mi pot controla nici mimica feței. De asta afișez uneori o față tâmpă care parcă seamănă cu o mască de clovn. Tot în acele momente, sunt excesiv de amabilă și de binevoitoare. N-aș putea spune nu niciunei rugăminți. Cred că lucrul acesta nu e bine că l-am dezvăluit, dar mă conformez. Până la urmă, sunt doar un om care nu-și dorește să iasă în evidență prea mult. Citește în continuare…