Ganduri

Toată săptămâna trecută m-am frământat gândindu-mă dacă am ceva de scris cu privire la anul 2016. Câte lucruri bune mi s-au întâmplat și câte rele? Ce reușite am avut și mai ales, de câte ori am dat-o în bară? Ei bine, nu am nimic de comentat pentru că așa cum a fost,așa s-a dus. Am umplut ceva bălți cu lacrimi, m-am simțit împinsă spre prăpastie, am scos ceva cuțite din spate și-am încasat destule vorbe goale și viclene. Dar ce credeți? Sunt la fel cum m-am descris acum câțiva ani: un zâmbet și-atât.
Sunt pe zi ce trece tot mai convinsă că omul este direct răspunzător de fericirea sau de nefericirea celorlalți oameni. Mama mea mi-a spus acum ceva timp că păcat mare e atunci când lacrimile unui om sunt provocate de tine. Nu mă refer aici la cele de fericire. Sunt convinsă că m-ati înțeles. Citește în continuare…

Ganduri

Știi pentru ce trebuie să fii recunoscătoare? Știi? Răspunde!
Pentru viața ce ți-a fost dată și de care te plângi uneori. Ți-e greu…Ție? Altora le este cu adevărat greu. Sunt oameni care mănâncă din gunoaie, iar tu ai pofte „franțuzești”. Unii dorm pe bănci, sub cerul liber, iar tu vrei saltea Dormeo. Citește în continuare…

Ganduri

Mai trag o dată aer în piept (zdravăn) și încep să vă povestesc.
Astăzi e despre tata și despre cât de mult mă emoționez când vorbesc despre el. Nu e vreun director, doctor sau inginer. E un simplu om care până în prezent a muncit orice și oriunde, dar nu oricum, ci cu seriozitate, implicare maximă,cinste și calm. Tata e bun la toate. Învață foarte repede să facă un lucru (aici nu-i semăn eu, ci iedul cel mare). Imaginați-vă că a schimbat ambreiajul mașinii uitându-se la un tutorial pe youtube :-))) Citește în continuare…

Ganduri

La ora 18 m-am urcat în metrou. Am bunghit un loc, m-am așezat, mi-am scos cartea din geantă și am început să citesc. Paginile se duceau una după alta, asta și pentru faptul că scrisul era măricel, dar cel mai important, subiectul m-a captivat de la primele rânduri.
Am făcut cunoștință cu Oscar, un băiețel de zece ani și cu Tanti Roz. Când am descoperit cuvântul „cancer”, m-am blocat. Am zis că nu voi putea duce până la capăt lectura cărții. M-am înșelat amarnic. Am descoperit în credințele acestui copil, propriile mele gânduri. Citește în continuare…

Ganduri

Sunt un actor talentat. Joc orice rol cu interes maxim și-mi aleg de fiecare dată masca potrivită. Nu caut aplauze, ci reacții. Sufletești de cele mai multe ori.Deși se spune că nu-ți poți alege spectatorii, eu știu mereu cine se va afla în fața mea. Pot plânge și râde în așa fel, încât tu, spectatorule, să mă crezi de fiecare dată. Nu-s fals. Sunt cât se poate de real într-o lume cu adevărat falsă. Am reușit să cunosc tainele scenariilor și îmi leg rănile cu ele. Așa mă vindec eu. Banal, nu? Citește în continuare…

Ganduri

De fiecare dată când îmi spune cineva că îi place cum și despre ce scriu, capăt așa…un soi de încredere și îmi zic că poate nu e în zadar. Recunosc faptul că îmi place să readuc amintiri la viață, să șterg praful de pe ulcelele rămase în dulapul minții și să lipesc la loc, file pierdute de-a lungul anilor.
Probabil ați observat că sursa mea de inspirație (îmi permit să zic asta) este reprezentată de perioada copilăriei. Păi, da! Vremurile acelea au fost și vor rămâne sfinte pentru mine. Dacă aș putea, aș retrăi toate câte mi s-au întâmplat atunci. Citește în continuare…