Ganduri

La ora 18 m-am urcat în metrou. Am bunghit un loc, m-am așezat, mi-am scos cartea din geantă și am început să citesc. Paginile se duceau una după alta, asta și pentru faptul că scrisul era măricel, dar cel mai important, subiectul m-a captivat de la primele rânduri.
Am făcut cunoștință cu Oscar, un băiețel de zece ani și cu Tanti Roz. Când am descoperit cuvântul „cancer”, m-am blocat. Am zis că nu voi putea duce până la capăt lectura cărții. M-am înșelat amarnic. Am descoperit în credințele acestui copil, propriile mele gânduri. Citește în continuare…

Ganduri

Sunt un actor talentat. Joc orice rol cu interes maxim și-mi aleg de fiecare dată masca potrivită. Nu caut aplauze, ci reacții. Sufletești de cele mai multe ori.Deși se spune că nu-ți poți alege spectatorii, eu știu mereu cine se va afla în fața mea. Pot plânge și râde în așa fel, încât tu, spectatorule, să mă crezi de fiecare dată. Nu-s fals. Sunt cât se poate de real într-o lume cu adevărat falsă. Am reușit să cunosc tainele scenariilor și îmi leg rănile cu ele. Așa mă vindec eu. Banal, nu? Citește în continuare…

Ganduri

De fiecare dată când îmi spune cineva că îi place cum și despre ce scriu, capăt așa…un soi de încredere și îmi zic că poate nu e în zadar. Recunosc faptul că îmi place să readuc amintiri la viață, să șterg praful de pe ulcelele rămase în dulapul minții și să lipesc la loc, file pierdute de-a lungul anilor.
Probabil ați observat că sursa mea de inspirație (îmi permit să zic asta) este reprezentată de perioada copilăriei. Păi, da! Vremurile acelea au fost și vor rămâne sfinte pentru mine. Dacă aș putea, aș retrăi toate câte mi s-au întâmplat atunci. Citește în continuare…

Ganduri

Bunica mea vindea ouă în piață. Da. În piață. Avea foarte multe găini și când spun asta, vă rog să vă imaginați o ogradă plină cu păsări. În fiecare sâmbătă seara, bunica pregătea plasa (trăistuța) pe care o umplea cu ouă proaspete, șterse în prealabil cu pestelca-i nelipsită. Duminică dimineața, înainte de răsăritul soarelui, pornea spre târg cu ciomagul în mână. Dacă avea norocul să o ajungă vreo căruță și să o ia și pe ea, era bine. Dacă nu, mergea pe jos fără să dea semne de oboseală. Citește în continuare…

Ganduri

Gânduri de 29

E ziua mea. Am împlinit 29 de ani, adică…aproape 30. Îi simt grei pe umeri, îmi cântă „Trece vremea!” (VH2) la ureche și-mi reamintesc că mai tânără de atât nu voi fi niciodată. Până la această oră (22: 35) am evitat să mă gândesc la acest număr. Cei trecuți de vârsta mea vor spune cu siguranță că nu am motiv de îngrijorare, dar eu sunt resemnată… oarecum. Citește în continuare…

Ganduri

Stă în natura noastră, a femeilor, să gătim. Unele o fac la nivel superior, altele nu chiar.
Eu…gătesc din plăcere, dar și pentru că sunt o mâncăcioasă. Emisiunile culinare îmi provoacă foame instant. Pentru a fi cât de cât organizată, voi începe, evident, cu începutul.
Primele mele încercări s-au petrecut pe la vreo 10 anișori. Îmi amintesc cum eram fascinată de „hăbucirea” (ciopârțitul) puilor/ găinilor. Atât mama, cât și bunica îmi explicau de fiecare dată cum se îndepărtează mai întâi pulpele (țopurile) și aripile, ca mai apoi să se despice pieptul de restul corpului. Citește în continuare…