Ema continuă să citească.
10 decembrie, 1971- Bohotin, Răducăneni
Vineri- continui să nu mă simt bine. Caut să uit complet de ce am, dar nu pot. Mă gândesc tot mai mult că va trebui să mă despart de viață. Remușcări nu am, dar am totuși regrete…
Continui tratamentul, însă nu prea se văd consecințele. Nu mă simt așa rău să stau la pat, dar mă doare ganglionul ăla de la gât.
Dimineață ascult din nou melodia preferată, apoi mai citesc câte ceva, încerc să compun versuri (albe, bineînțeles) și iarăși dorm.
Diseară nu mă mai duc la film, căci dacă nu a fost aseară, nici seara aceasta nu va fi. Mă simt parcă și mai rău și mă gândesc când să mă duc la control. Precis că mă vor opri la cuțit și dacă ar fi numai chestia de la gât n-ar fi nimic, dar cine știe?
Sunt trist și n-am mai primit nicio scrisoare. Mă simt obosit deși n-am ridicat niciun pai de jos.
A trecut și ziua aceasta, iar funia se strânge din ce în ce mai mult în jurul rugului vieții. Păcat…