Life

Se umple Raiul de bunici…

Ca o lumânare, încet- încet, se sting bunicii noștri… Cu privirea senină și cu mâinile împreunate în rugăciune, își iau rămas bun fără cuvinte. Doar o răsuflare îi mai desparte de un final și-un început. Nu mai plâng de mult. S-a terminat cu lacrimile și cu orice alt fel de suferință. De-acum, se lasă liniștea aici și-ncep viorile să cânte în cer…

Îi petrecem neputincioși, fără a înțelege de cele mai multe ori rostul plecării. Ne îngrozește faptul că ne va fi dor și că nu vom putea să-i facem față, dar până și asta se învață. Să trăiești cu dor, zi de zi, clipă de clipă. Nu știi exact până când, însă speri într-o posibilă revedere la un moment dat. Te agăți de-un vis și mergi mai departe.

Eu am doi acolo, iar de astăzi, Răz îi are pe toți patru… Mi-ar plăcea să știu că bunicul meu îl va invita pe tataia la un pahar de vin și că bunicile noastre  vor împleti împreună șoșoni și cheptare, așa cum au făcut cândva, pe pământ. Parcă îi și văd cum se cherchelesc și-ncep să facă fel și fel de glume, până când se dă semnalul de culcare. Mămăițele mai stau oleacă la povestit căci ele-s învățate încă de pe vremea când își petreceau serile scărmănând lână sau țesând covoare la război… Aleg să-mi imaginez și să cred asta.

Să vă împrieteniți, da? Noi vă iubim la fel de mult. See you later!

Se umple Raiul de bunici,
Poveștile rămân pe-aici…
Mai lasă-i, Doamne printre noi
Că ne-au rămas părinții goi!

 

 

 

 

Life

15 mâncăruri preferate, făcute de mama

Nu știu cum e la alții, dar la noi, ce ne gătește mama este foarte important. Bineînțeles că e foarte bine că ne strângem cu toții la masă, că ne vedem după 5-6 săptămâni, că povestim câte-n lună și-n stele, însă mâncarea ne adună cumva într-un mod plăcut și ne așază laolaltã, în casă ori pe terasă, zâmbitori și extrem de pofticioși.  Ciudat? Eu zic că nu.

Gândindu-mă la asta, m-am hotărât să fac un Top 15, cu mâncăruri pe care prefer să mi le gătească mama, numai mama. Sunt convinsă că poftele se vor trezi la fiecare dintre cei care vor citi asta, iar odată cu ele, amintiri multe vă vor cotropi sufletul.

Așadar:

  1. Pui la ceaun, cu mămăligă și cu usturoi, plus un pahar de vin rece, direct din butoi, nu din sticlă.
  2. Fasole prăjite, cu murături, salată de varză, salată de castraveți cu borș, salată de roșii sau cu ardei copți și stropiți cu  nițel oțet.
  3. Varză proaspătă cu zeamă și cu cârnați ori varză murată, călită, cu bucățele mici de jumări + un ardei iute.
  4. Colțunași cu brânză de vaci.
  5. Salată de vinete cu turte pe plită.
  6. Mâncărică de pui cu sos, mămăliguță și usturoi.
  7. Brânză prăjită. Nu am scris greșit. Se prăjește brânza de vaci sau de oi în puțin ulei, apoi se adaugă câteva ouă bătute, se amestecă și se mai lasă puțin timp pe foc. Se mănâncă evident, cu mămăligă și cu ceapă verde.
  8. Friptură de afumătură cu varză murată, roz. 🙂
  9. Sarmale în foi de viță de vie. Nu contează dacă sunt cu carne sau dacă sunt de post. Ne plac toate.
  10. Borș de găină, cu tăiței de casă și cu leuștean verde aruncat direct in bol.
  11. Potroacă. A nu se face confuzie cu ciorba de potroace. E altă Mărie cu altă pălărie. Vă zic doar atât: o ciorbă cu fasole și cu varză murată.
  12. Scrob cu jumări sau cu buruieni (ceapă verde, mărar) și cu salată de curpeni în oțet (hațmațuchi= sparanghel sălbatic. :-))))
  13. Prăjitură FOI. O adorăm cu toții. Pare banală, dar gustul e divin. Sunt niște foi umplute cu o cremă din smântână, zahăr, cacao și nuci măcinate. De-li-cioa-să!!!!!
  14. Ardei prăjiți. Un fel de zacuscă pe care o mănânci pe loc.
  15. Fasole păstăi cu usturoi. Nu vă mai spun de mămăligă pentru că v-am plictisit deja. Când merg acasă, o mănânc la fiecare masă, cu aproape orice.                                                                                                                                    Aș mai avea multe mâncăruri de adăugat (turte în ulei, omletă cu icre de pește, fasole bătută, pește mic, prăjit și făcut chips, plăcintă cu nucă, pârjoale iuți), dar prefer să mă opresc aici deoarece mi s-a făcut atât de foame! Mazărea mea din frigider nu se află printre favorite. Nici ciorba de cartofi…                               Aș… Mai bine nu. 🙂                                                                                                                                                                                                                                                                      S-aveți poftă! 🙂
Life

Mirosea din nou a primăvară în satul copiilor de-acum mari. Pașii mei căutau aceeași cărărușă de altădată, însă în locul ei, apăruse o șosea înaltă și mult prea îngustă. Noi stăteam pe gard la nenea Lică și croșetam amintiri cândva, iar pe ulița noastră, salcâmii înalți ai domnului Ambrono ne apărau de ploile reci și de căldura dogoritoare și ne amețeau cu mirosul lor când alegeam să ne jucăm cu păpușile pe păturică. Nucul acela bogat a mâncat multă bătaie cu pietre, căci tare bune îi mai erau roadele! Citește în continuare…

Life

Când este dat să se-ntâlnească

Mi-am întâlnit (fizic) jumătatea pe peronul pustiu al unei gări, pe o ploaie rece a unui Aprilie capricios. Avusesem pentru prima dată curajul să îmi tai părul mult mai scurt decât de obicei, să îmi colorez buzele cu un ruj…nepotrivit și să port o geantă tare… neobișnuită. Umbrela în carouri îmi dădea sentimentul de protecție de care aveam nevoie. Pantofii mei mov, recunosc, nu au fost cea mai inspirată alegere, dar eram crudă în ale modei și-aveam impresia că dacă pui TOT ce ai mai bun pe tine, arăți senzațional. Făcusem două dușuri în dimineața cu pricina și mă dădusem cu un parfum împrumutat de la mătușa Feli, Dolce&Gabbana.
L-am recunoscut după zâmbet și după albastrul ochilor, iar mai târziu, mi-am dat seama că aveam să-l recunosc întotdeauna după îmbrățișare. Era curat, cald și mirosea foarte frumos. Mi-a vorbit din prima clipă ca și cum aș fi fost marea lui iubire și mi-a mângâiat mâna timp de șase ore. Mi-a fost rușine să îi spun că mă ustura pielea. Avea cea mai frumoasă voce masculină pe care o auzisem vreodată. Nu era pătrunzătoare, ci…veselă, clară, ca un pansament.
L-am dus la biserică. Știu. Încă se râde pe tema asta, dar așa am simțit. Cred că tot așa aș face și dacă ar fi să dau timpul înapoi. Mi-am dorit să-i mulțumesc Lui Dumnezeu pentru omul pe care mi-l scosese în cale. De acolo, am mers să mâncăm. Am comandat degeaba pentru că nu am reușit să înghit nimic. Nici eu, dar nici el. Aveam un soi de tremur lăuntric care nu mă lăsa să fac ce de obicei aș fi făcut cu ușurință. Citește în continuare…

Life

Ce este 150? Păi…un maxi-taxi. Îl aștept cinci zile din săptămână, iar uneori simt că mi se măresc dioptriile de la atâta privit în zare. Nu vă mai zic de câte ori verific ceasul și câți de „Doamne ajută!” îmi spun în gând. Deja m-am obișnuit cu persoanele care călătoresc alături de mine și cam despre fiecare mi-am făcut câte un scenariu. Sunt vreo șase colegi care coboară la o hală de pe centură. Patru dintre ei sunt mai „domni și doamne”, iar alte două femei sunt mai…marginalizate. Știu eu asta. Am tras această concluzie după felul în care lasă privirea în pământ când se-ntâlnesc, după modul în care se salută, după ierarhia în care se așază pe scaune, după cum vorbesc la telefon, dar și după ordinea în care coboară din mașină și se îndreaptă spre locul de muncă. Citește în continuare…

Life

Stăteam îngândurată în mașină și așteptam să se facă 10:45 și să intru. Priveam în gol pe geam cum viscolul se juca pe stradă, când deodată, am observat cum o doamnă mai în vârstă ajuta un bărbat să coboare de la volanul mașinii și să se așeze în căruciorul cu rotile. După ce s-a așezat, au pornit prin zăpada moale către clădirea unde aveam și eu să intru. Am observat că au uitat portbagajul deschis și-am decis să-i prind din urmă pentru a le spune. Citește în continuare…

Life

Aveți și voi zile când impresia generală e că nimic nu e ok? Oamenii vi se par urâți, cerul parcă stă să cadă și să te strivească, apoi îți imaginezi cum ar fi să se întâmple asta și deja simți cum te sufoci? Aveți zile în care vă vine să vă supărați pe toată lumea și cu prima ocazie în care respectivul sau respectiva face un lucru nesemnificativ, voi jubilați că ați găsit momentul oportun pentru a ataca?( Sunt rea. Foarte rea…) Vreți și voi să stați singuri, să vă liniștiți și să puteți respira din nou cum trebuie? Citește în continuare…