Life

Stăteam îngândurată în mașină și așteptam să se facă 10:45 și să intru. Priveam în gol pe geam cum viscolul se juca pe stradă, când deodată, am observat cum o doamnă mai în vârstă ajuta un bărbat să coboare de la volanul mașinii și să se așeze în căruciorul cu rotile. După ce s-a așezat, au pornit prin zăpada moale către clădirea unde aveam și eu să intru. Am observat că au uitat portbagajul deschis și-am decis să-i prind din urmă pentru a le spune. Citește în continuare…

Life

Aveți și voi zile când impresia generală e că nimic nu e ok? Oamenii vi se par urâți, cerul parcă stă să cadă și să te strivească, apoi îți imaginezi cum ar fi să se întâmple asta și deja simți cum te sufoci? Aveți zile în care vă vine să vă supărați pe toată lumea și cu prima ocazie în care respectivul sau respectiva face un lucru nesemnificativ, voi jubilați că ați găsit momentul oportun pentru a ataca?( Sunt rea. Foarte rea…) Vreți și voi să stați singuri, să vă liniștiți și să puteți respira din nou cum trebuie? Citește în continuare…

Life

Metroul reprezinta pentru mineee…..este cevaaaa…ooohhhhhh!!! Il uraaaasc!!! Cred ca nu voi uita niciodata cum sa ajung de la Piata Muncii pana la Lujerului. In fiecare dimineata(aproape), intru sub lumea subterana cu ochii scaldati de somn si cu aceeasi grija pe care o am mereu: unde mi-am pus cartela? Citește în continuare…

Life

Mi-e dor…și scriu ca să-mi mai treacă

Mi-e dor de primăvara din satul meu, de cărărușa umedă ce se ivea pe lângă gardul lui nenea Lică, de mirosul pământului abia plouat, de priveliștea de pe vârful dealului(Chetriș), de salcâmii înfloriți pe uliță, de boneta mătușii Tița întinsă pe sârmă, la uscat, de cântecele lui Nicușor, de cartofii copți în focul din drum de Mirela și de Liviu, de zdrăngăneala la acordeon a lui Gheorghiță și-a lui Culai, de căpșunile din grădina lui nenea Marian, de expedițiile noastre prin râpa de la Chilaboc sau pe la casele așa-zis bântuite, de urzicile culese de prin păduricea de la Mache, de viorile confecționate din strujeni, de turtele cu brânză sărată, de răcoarea casei când ne adunam seara cu toții, înainte de culcare, de goana prin grădină după chipăruș sau știriță neînflorită pentru animale, de trandafirii aceia de dulceață de la fântâna bunicii, de agudul care despărțea bucata bunicului de pământ de bucata lui ba’  Jănică, de măturatul ogrăzii/drumului, în zilele premergătoare sărbătorilor, de somnul acela odihnitor după o zi de joacă, dar și de treabă, de pâinea mamei făcută într-o oală-minune, de murăturile pitrocite de zeci de ori, de suduielile bădiei Ion Stângaciu, de boboceii de rață și de gâscă, de ghiozdanele ticsite cu gorgoase, de liliacul furat sau de clopoțeii portocalii „împrumutați” din crengile care treceau peste gardul mătușii Rusanda a moșului Buburuz,  de slănina sărată, învelită în coală de ziar, de wc-ul bunicii unde l-am descoperit prima dată pe Michael Jackson, pe un poster așezat strategic pe ușă :-))))))), de unghiile din frunzulițe lipite cu scuipat, de pieptănătura mamei făcută pe la patru dimineața, înainte să plece cu oamenii la câmp, de borșul cu bob, de spălatul butoaielor după ce s-a terminat vinul,  de jocurile noastre frumoase, de persoanele lângă care am copilărit și alături de care am adunat atâtea amintiri vii. Citește în continuare…

Ganduri, Life

Sfarsitul lumii este in fiecare clipa cand un copil ridica mana asupra parintelui sau, cand „mamele” isi abandoneaza pruncii, cand batranii ajung batjocura celor mai tineri si fara minte, cand barbatii isi lovesc femeile, cand o viata curma o alta viata. Traim cu sfarsitul lumii zilnic… Citește în continuare…

Life

Buna seara, dragii mei cititori( imi place sa zic asta desi habar nu am daca citeste cineva ce scriu, cu exceptia referatului pe care ma bucur ca il „rasfoiti” in numar asa de mare). Va propun un exercitiu de imaginatie: inchipuitu-va ca sunteti un melc pe care il alearga( daca se poate spune asa) o broasca testoasa 😀 Credeti ca ati reusi sa scapati de ea? Daca da, spuneti-mi si mie cum pentru ca eu sunt broasca testoasa :)) Se presupune ca aceasta ar fi o gluma, si totusi, de ce nu rade nimeni cand o spun? Acesta e genul acela de glume pe care il fac unii oameni, asteptand cu nerabdare, salivand parca la gandul ca cineva, oricine, va rade la auzul acesteia. Ei nu stiu de fapt ca si pentru a spune o gluma cum trebuie, este nevoie de talent, de acea sclipire de om cu simtul umorului, de acea atingere divina care te incununeaza cu o sarcina mare si deosebita pe pamant: ” Sa faci oamenii sa zambeasca, sa rada, ba chiar sa moara de ras :)) sarcastica, scuze 😀 De multe ori ne prefacem ca ne prindem de poanta spusa cu atata neinteles si neinspiratie, incat dupa ce scapam de privirea”oratorului”, muschii fetei raman inclestati sub forma de zambet si cu greu revenim la „pozitia initiala”. Nici macar nu se pot numi bancuri seci pentru ca si acelea au un anume haz,dar astea sunt pur si simplu incercari de bagare in seama, de intrare in grup, de un fel de recunoastere ca facand parte dintr-o anumită categorie…sunt idiotenii si-atat. Poate ca sunt rautaciosa, dar m-am cam saturat sa rad degeaba, ca o picatura de ploaie nimerita intr-un pahar cu bere( ce tare e destinatia:D ). Hai…noapte buna si aveti grija ce spuneti! Mai bine radeti la un banc bun, decat sa va multumiti cu niste ranjete false! 😉