Diverse, Ganduri

De la capăt, cu alineat

Da… M-am tot codit încă de la Crăciun dacă să scriu sau nu. De fiecare dată când aveam pornire, nu aveam suficientă îndrăzneală și uite-așa, mi-am dat seama că asta mi-a lipsit uneori când nu ar fi trebuit.
Despre anul ce-a trecut nu am multe să vă spun pentru că am făcut-o la momentul oportun. Știți deja că cea mai mare împlinire a mea a fost publicarea celor trei materiale pentru copii. Mai mult decât atât, am confirmarea că sunt iubite de cei mici și nu numai. Am avansat și vizavi de teatru. Astfel, o dată pe lună vom juca Nopți albe în Cospadac, un spectacol bazat pe improvizație, apreciat la rândul lui de persoane avizate, dar și de toți cei prezenți la prima reprezentație. Voi reveni cu detalii de îndată ce le voi primi. De făcut, am făcut multe. Nu mai e cazul să trâmbițez. Reușite și dezamăgiri am trăit deopotrivă. Am râs și-am plâns, m-am bucurat și-am suferit, am iubit și-am rănit. Toate au trecut, dar vin altele și mă rog să le fac față cu mai mult curaj și cu mai mult calm. În orice caz, vulcanul din mine nu mai erupe la fel de des.
Aspectul cel mai dureros este cel legat de oameni. Pe unii dintre ei i-am pierdut…fizic ori sufletește. E drept că am câștigat alții, însă m-am convins că nu e bine să-i compari. Nimeni nu înlocuiește pe nimeni…
Ca o concluzie, pot spune că a fost un an în care am experimentat și de cele mai multe ori, am câștigat. Momentele în care am pierdut nu le mai țin minte. Așa am ales eu.
Despre 2018 nu știu ce să zic. Nu-mi mai propun nimic. Mă voi lăsa surprinsă și-atât. De ce să zic că voi face una și alta? Este adevărat că îmi doresc să fim sănătoși, dar până și asta e o chestiune… cumva de noroc. Dacă par pesimistă, să știți că nu sunt. Vreau doar să mă stabilesc într-o zonă multicoloră, căci m-am luptat cu una gri și-am doborât-o. 🙂 Știu ce voi face până pe 28 ianuarie. Mai departe, voi afla pe parcurs. Nu mă mai grăbesc. Sunt sigură că voi încerca să fac bine altora pentru că am observat că asta mă face fericită și împlinită și mai știu că voi reconstrui de fiecare dată pereții căzuți din mine.
În noaptea dintre ani, am fost veselă cum nu mai fusesem de ceva timp. Am știut asta abia aseară, când m-am contopit cu sentimentul acesta. Am ales să o petrec în brațele LUI, în casa NOASTRĂ. Ne-am tot sucit și învârtit, neștiind unde să mergem (din dorința de a nu refuza și supăra pe nimeni) și până la urmă, ne-am decis să rămânem acasă. Am făcut o ciorbă de pui a la grec și pentru că am luat o altă rețetă de pe net, am aruncat-o. Două frunze buclucașe de dafin i-au stricat gustul pe care-l preferam. L-am trimis pe Răz să ia un pui și a venit cu o rață. M-am bosumflat și a fugit cu ea de-a schimbat-o. Prin urmare, am rumenit un dolofan la cuptor și l-am așezat pe masă lângă multe alte chițibușuri pregătite cu o zi în urmă. E drept că am mai aruncat  un ochi pe facebook să văd ce-au pregătit gospodinele și-am mai modificat câte ceva. Aveam o cutie de Colebil cumpărată de la Crăciun, așa că am putut să-mi fac de cap. La miezul nopții ne-am strâns și mai tare în brațe, ne-am spus că ne iubim, am privit focul de artificii din balcon, înfofoliți în pătură, ne-am sunat familia, apoi eu am adormit. Cum? Ca un bebeluș. Îmi era dor să dorm așa. Nici nu mai țin minte ultima noapte în care m-am odihnit atât de bine. Îmi pare rău că am uitat să-mi pun coronița cu Happy New Year, cumpărată încă din luna februarie.
Astăzi m-am trezit liniștită, voioasă, cu chef de râs, însă puțin răcită. O febră lașă mă tot curtează. Am pus în blender toate fructele pe care le aveam și mi-am făcut o…chestie. Am împărțit-o cu EL și-apoi mi-am zidit din nou cuib în brațele-i calde. Surpriză! Am adormit iarăși. După spusele tatei, voi fi o adormită tot anul, dar eu știu că nu m-aș supăra, căci tare i-am mai dus dorul somnului adevărat.
În anul ce tocmai a început, vă doresc să fiți bine, chiar dacă știu că pentru unii, asta înseamnă bani mai mulți, pentru alții poate o relație, o casă, o mașină. Ce vă fericește, să vi se întâmple. La mulți ani!