Diverse

Stilul Didactic

Pentru a putea vorbi despre acest subiect trebuie mai intai sa lamurim cateva aspecte si anume, activizarea copilului prin metode moderne.
Activizarea copilului este înţeleasă ca o acţiune de instruire/autoinstruire, de dezvoltare a personalităţii prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii sale. Activizarea presupune înfăptuirea unei suite de acţiuni: trezirea şi cultivarea interesului pentru cunoaşterea, exercitarea inteligenţei şi a celorlalte funcţii psihice prin efort personal, exersarea capacităţii de însuşire a cunoştinţelor, formarea abilităţilor de orientare autonomă în problemele ridicate de practică, cultivarea spiritului investigativ şi a atitudinii epistemice prin antrenarea şi evaluarea muncii didactice şi extraşcolare ( Ionescu, Chiş, 1992).
Activizarea subiecţilor educaţiei reprezintă un proces complex care vizează stimularea participării lor active-intelectuale, psihomotorii, afective, motivaţionale şi voliţionale, la organizarea, realizarea şi conducerea în condiţii optime a instrucţiei şi educaţiei, în contexte formale, neformale şi informale. Această definiţie generică sugerează faptul că didactica modernă abordează şi analizează activizarea şi modalităţile de asigurare ale acesteia, în viziune sistemică. Astfel, activizarea reprezintă rezultanta acţiunii conjugate a unui sistem de valori caracteristici procesului instructiv-educativ, care influenţează în mod direct sau indirect procesul de formare a copiilor, punerea în practică a diferitelor modalităţi de lucru şi a strategiilor educaţionale,, în conformitate cu obiectivele educaţionale ale activităţilor didactice.
Procesul complex de activizare al subiecţilor educaţiei presupune întreprinderea unor demersuri sistematice şi, eventual, întreprinse în următoarele scopuri:
• mobilizarea tuturor funcţiilor psihice de cunoaştere şi creaţie în activităţile de instruire individuale sau colective;
• stimularea şi menţinerea interesului lor pentru studiu, asigurarea unei motivaţii intrinseci puternice, benefice pentru implicarea autentică în activităţi intelectuale şi motrice;
• stimularea, coordonarea, orientarea discretă şi dirijarea nondirectivă a activităţii lor;
• încurajarea reflecţiei lor personale şi colective în legătură cu cunoştinţele pe care le posedă;
• încurajarea reflecţiei lor personale şi colective în legătură cu strategiile de lucru, astfel încât ei să fie sprijiniţi să îşi formeze şi dezvolte strategii, abilităţi şi competenţe metacognitive;
• stimularea atitudinii interogative şi critice, a dorinţei lor de a cerceta şi de a descoperi noul prin eforturi proprii, de a se implica inclusiv în secvenţele de predare (cu atât mai mult cu cât aceste secvenţe sunt strâns articulate cu cele de învăţare şi evaluare)
• sprijinirea eforturilor de dobândire a autonomiei lor cognitive şi educative.
Putem deci sa analizam modul didactic al profesorilor pe care i-am avut in timpul liceului. Unii dintre ei erau astfel celor amintite mai sus, si anume stilul lor didactic stimula dialogul, dezbaterea, conflicte socio-cognitive. Insa altii ,nu.
O reala diferenta se vedea intre aceste doua categorii, si anume: profesorii care foloseau metoda clasica a predarii erau mai putin indragiti de catre elvi, deaoarece stilul lor didactic consta doar in predare si ascultare, iar acest lucru nu ne era favorabil noua ,elevilor. Aceasta din cauza ca nu ni se parea cu nimic mai interesant, era o ora obisnuita care nu era foarte asteptata de catre noi.
In schimb profesorii care foloseau o metoda moderna de predare, adica lucrul in echipa care ne stimula spiritul competitiv, predarea prin mijloace tehnologice noi, ascultarea lectiei prin diferite teste grila, sau alte metode de ascultare care aveau ca scop : trezirea şi cultivarea interesului pentru cunoaşterea, exercitarea inteligenţei şi a celorlalte funcţii psihice prin efort personal, exersarea capacităţii de însuşire a cunoştinţelor, formarea abilităţilor de orientare autonomă în problemele ridicate de practică, cultivarea spiritului investigativ şi a atitudinii epistemice prin antrenarea şi evaluarea muncii didactice şi extraşcolare, scop ce a fost si indeplinit prin aceste metode.
De fiecare data aceste metode moderne de activizare si acesti profesori care le aplicaiu au fost mult mai bine cotati de catre noi, elevii, iar succesele lor nu au asteptat sa apara.
Tinerilor le place sa fie la moda pana si la a cest capitol. De multe ori, nu stateam la ora de limba romana pentru ca profesoara se aseza pur si simplu la catedra si „turuia” o ora fara pauza. La sfarsit, dadea un test fulger de 5 minute si uneori il prelungea cu inca 5 minute din pauza. Detestam acest stil pedagogic si astazi, cadru didactic fiind, ma feresc sa adopt aceeasi strategie”comunista”, incercand zi de zi diferite metode nu neaparat moderne, ci mai degraba placute si accesibile elevilor.
Profesorii au jucat un rol deosebit de important in viata fiecarei persoane. Nu se pune problema ca am invatat mai putin sau mai mult de la unii, ci modul in care au stiut sa se faca intelesi in primul rand si mai apoi, placuti, admirati, idealizati.

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

4 Comments

  1. alina

    Atata timp cat este apreciata de elevi, nu are nimic. Articolul este unul personal, sunt gandurile mele acolo imbinate cu informatii demonstrate stiintific de catre persoane competente.

Comments are closed.