Diverse

referat

VALENŢE FORMATIVE ALE ACTIVITĂŢILOR SUBSCRISE DOMENIULUI EXPERENŢIAL ESTETIC ŞI CREATIV- ABORDĂRI MODERNE

Educ. Mardare Alina

I. Educaţia estetică- delimitări conceptuale
• Educaţia estetică reprezintă „activitatea de formare – dezvoltare a personalităţii umane prin intermediul frumosului din artă, societate, natură, receptat, evaluat si cultivat la nivelul sensibilităţii, al raţionalităţii şi al creativităţii umane”.
• Educaţia artistică reprezintă factorul esenţial al educaţiei estetice, care se realizează prin cunoaşterea frumosului, prin mijlocirea diferitelor arte cum ar fi:
– literatura,
-muzica,
-desenul,
-pictura.
Educaţia artistică reprezintă o latură esenţială a educaţiei estetice.
Activităţile artistico-plastice constituie un important mijloc de dinamizare a vieţii psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale, afectiv-voliţionale şi motivaţionale.

Educaţia estetică prin artele plastice
• Artele plastice contribuie în mod deosebit la educaţia estetică a preşcolarilor formând şi dezvoltând:
-spiritul de observaţie,
-atenţia,
-reprezentările spaţiale,
-imaginaţia creatoare,
– interesul şi plăcerea de a desena, de a colora, de a modela
• Educaţia estetică interferează cu educaţia intelectuală în :
– dezvoltarea senzorială,
– a spiritului de observaţie,
– cultivarea imaginaţiei creatoare, a supleţei gândirii, a inventivităţii şi originalităţii
– cunoaşterea propriilor trăiri emotive şi a celor din jur,
– declanşarea unei motivaţii superioare.
• Interacţiunea dintre procesul educaţiei estetice şi cel al educaţiei morale este deasemenea complex. Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale, prin trăirile afective în faţa operelor artistice, prin observarea a tot ce este corect şi frumos în comportarea şi activitatea celor din jur.

Câteva dintre obiectivele de referinţă ale domeniului estetic şi creativ(activităţi artistico- plastice):
• Să redea teme plastice specifice desenului,
• Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii,
• Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice,
• Să recunoască elemente ale limbajului plastic şi să diferenţeze forme şi culoriîn mediul înconjurător,
• Să cunoască şi să diferenţieze materiale şi instrumente de lucru, să cunoască şi să aplice reguli de utilizare ale acestora,
• Să utilizeze un limbaj adecvat cu privire la diferitele activităţi plastice concrete,
• Să compună în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizând materiale şi tehnici diverse alese de el.
• Să interpreteze liber, creativ, lucrări plastice exprimând sentimente estetice,
• Să privească şi să recunoască creaţii artistice corespunzătoare specificului de vârstă al copilului preşcolar şi preocupărilor acestuia ( portrete de copii, jocuri ale copiilor, scene de familie, peisaje, activităţi cotidiene ale oamenilor).
„Când credeţi că copilul a obosit să citească, că atenţia i-a slăbit, că procesul de înţelegere la el s-a întrerupt, puneţi-l pe copil să scrie,să deseneze, să cânte…”(Uşinski)
Desenul este unul din mijloacele cele mai apropiate şi mai potrivite pentru educaţia estetică. La rândul ei, educaţia estetică este o parte principală a educaţiei multilaterale.
Activitatea artistico-plastică este un cadru ideal pentru descoperirea aptitudinilor, este o activitate care produce placere.
• Prin activitatea artistico-plastica copiii sunt ajutaţi să vadă frumosul.Atenţia lor trebuie să fie îndreptată asupra acestor valori: aspecte ale naturii, tradiţii, folclor, artă.
Dezvoltarea creativităţii plastice în cadrul activităţilor artistico-plastice include formarea competenţelor de exprimare liberă a propriilor viziuni şi preferinţe în redarea temelor şi subiectelor lucrărilor plastice, de modificare a formelor şi de reorganizare a acestora într-un spaţiu plastic etc.
Constituirea Eu-lui propriu ca parte integră a societăţii şi ca valoare inedită a mediului social dinamizează procesele de formare a unei personalităţi creative

Factori ai creativităţii
• – sensibilitatea
• – aptitudinea
• – capacitatea de a sintetiza
• – capacitatea de a abstractiza
• – imaginaţia creatoare
• – motive cognitive şi atitudini nonconformiste
Trasaturile comportamentului creator sunt:
• nivelul de inteligenta generala
• gandirea divergenta
• fluenta gandirii
• receptivitatea fata de probleme
• spiritul de observatie
• imaginatia creatoare
• originalitatea
• capacitatea combinatorie
• initiativa, perseverenta
• nonconformismul in idei etc.

Lăsaţi copiii să creeze!!!
• În pedagogia contemporană, perioada preşcolarităţii constituie perioada de maximă receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică. Vârsta preşcolarităţii este vârsta imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi exterioriza sentimentele şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la propria sa formare, se accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern.
• La vârsta preşcolară copilul are tendinţa de a se exprima în lucrările lui, bazându-se pe experienţa personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme de cedare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele trăite.
• Activităţile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare şi exprimare a vieţii copilului. Motivaţia copilului pentru activităţile artistico-plastice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini. Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal.

Activităţi menite dezvoltării imaginaţiei creatoare:
• În vederea dezvoltării imaginaţiei creatoare în cadrul activităţilor artistico-plastice am valorificat cunoştinţele acumulate prin activităţi diverse (aspecte ale naturii, viaţa socială, evenimente şi sărbători). În cadrul activităţilor artistico-plastice, copiii au o paletă bogată de culori pe care să le îmbine în realizarea spaţiului artistic.
• Copiii au fost interesaţi şi motivaţi să-şi exprime ideile şi trăirile în lucrări personale/colective pentru a fi valorificate cu diferite ocazii – expoziţii în unitate („Toamna- un cântec în culoare!, „Crăciunul- miracol nelipsit!”, „Sărut mâna, măicuţa mea!”, „Pentru tine, primăvară!”). Expoziţii colective („Toamnă, toamnă darnică!”, „România- ţara mea frumoasă!”, “ Iarnă, tu ne-aduci poveşti!”, “ Măicuţa mea e-o bucurie!”, “ Zvon de primăvară!”)
Arta vindecă…
• Studiile intreprinse, ca şi experienţa practică, evidenţiaza că activitaţile artistico-plastice exercită o influenţă benefică asupra personalităţii copilului pe plan estetic, moral, afectiv şi intelectual. Aceasta implică din partea educatorului o activitate didactică şi educativă susţinută.
• “Să vedem copilul din faţa noastra ca fiind pânza de şevalet, iar metodele şi mijloacele noastre de lucru ca fiind culorile şi pensulele. Doar dacă atunci când “lucram” punem şi suflet vom avea în faţa noastră ceea ce ne-am dorit: adevărate”opere de artă”, căci
”Poţi să ai talent, dacă nu lucrezi e degeaba. Mâna trebuie să-ţi umble.
Şi poţi să desenezi bine, să ai culoare cât de frumoasă, dacă nu pui simţire nu iese nimic…
Noi artiştii privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul…”
spunea marele artist Ştefan Luchian

Câteva titluri ale lucrărilor plastice realizate de copii:
• “ Toamna- armonie şi culoare!”
• “ Coşul cu fructe!”
• “ Covor de frunze!”
• “ Casa mea!”
• “ Omul de zăpadă!”
• “ Crăciunul- miracol nelipsit!”
• “ La săniuş!”
• “ Jocurile copiilor iarna!”
• “ Animalul meu preferat!”
• “ Primul ghiocel!”
• “ Chipul mamei!”
• “ Flori de primăvară!”
• “ Se-ntorc păsările călătoare etc.

Valori promovate:

• Tradiţiile româneşti constituie una dintre valorile inegalabile ale poporului nostru. Avem datoria morală de a le păstra şi a le transmite generaţiilor viitoare. Ca dascăli, ştim că, pe lângă nestematele literaturii române, arta populară ocupă un loc de seamă şi îşi are locul ei în educaţia tinerii generaţii. Făcând-o cunoscută copiilor, ei fac cunoştinţă cu tradiţiile şi obiceiurile specifice poporului căruia îi aparţin, trăiesc sentimente de dragoste, respect, admiraţie şi mândrie faţă de tradiţiile populare, faţă de creaţiile diferiţilor meşteşugari.
• Prin cunoaşterea şi îmbogăţirea cunoştinţelor legate de costumul popular şi diferite obiecte de artă populară, copiii au dorit să cunoască mai multe lucruri participând şi la alte evenimente: vizitarea târgului de artă populară „Cucuteni 2009”, să îmbrace costumul popular cu ocazia unor evenimente (Sărbătorirea Zilelor grădiniţei, spectacole prezentate în faţa părinţilor, dansuri populare).

Iată câteva tehnici de lucru:
• Tehnica firului de aţă
• Tehnica ştampilelor din cartof
• Tehnica ştampilelor din plută
• Tehnica culorilor umede
• Tehnica petei de cerneală
• Tehnica dirijării culorii prin jet de aer
• Tehnica picturii cu palma
• Tehnica desenului cu lumânarea
• Tehnica amprentei cu vârful degetului
• Desenul cu pic
• Desenul cu creta
• Desenul cu tempera
• Desenul cu acuarela
• Tehnica modelajului
• Tehnica colajului
• Tehnica buretelui
• Tehnica spalarii picturii
…şi lista ar putea continua

Importanţa tehnicilor de lucru
• Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru în activitățile plactice, copii îşi dezvoltă capacitatea de expunere artistico-plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse porpriile idei, trăiri sentimente. Este important să dezvoltăm la copil dorinţa de a realiza ceva inedit, iar acest lucru îl putem realiza avînd ca linie directoare diversitatea. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi creativ. Cunoaşterea limbajului şi a tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea creativităţii în realizarea ideilor în forme artistice variate. De asemenea, familiarizarea treptată a copiilor cu unele tehnici de lucru măreşte curiozitatea lor şi caracterul atractiv al activităţilor artistico-plastice.
• Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine ci o modalitate de realizare a unor subiecte în concordanţă cu temperamentul şi sensibilitatea fiecărui copil.
• Cunoașterea și folosirea de către copii a acestor tehnici plastice de lucru le crează un start mai bun sau egal în activitatea plastică, căci în orice clasă există copii care se descurcă mai greu când sunt puși în fața unor instrumente și materiale pe care le văd pentru prima dată. Materialele și instrumentele de lucru sunt indispensabil legate de tehnicile de lucru. Prin tehnicile plastice copiii constrâng materialele folosite să configureze altceva decât sunt ele, fără să-și piardă propia structură. Mâna copilului, acționânnd asupra acestor materiale, le conferă calități plastice noi.

Importanţa activităţilor artistico-plastice în educarea gustului estetic
• Educaţia estetică asigură condiţii propice pentru stimularea şi promovarea creativităţii în toate domeniile de activitate, inclusiv în munca de învăţare.
• Educaţia estetică poate avea o puternică influenţă asupra trăsăturilor morale prin trăirile afective în faţa operelor artistice, în contemplarea peisajelor naturii, în observarea a tot ce este corect şi frumos ,în comportarea şi activitatea celor din jur.
Valorile estetice
• Implicata în întreg procesul de formare şi autoformare a personalităţii, educaţia estetică urmăreşte, în esenţă, dezvoltarea capacităţii de percepere şi înţelegere corectă a frumosului din realitate (din natură, muncă, relaţii sociale, şi din artă), formarea conştiinţei estetice, a gustului şi simţului estetic, a necesităţii şi posibilităţii de a participa la crearea frumosului în artă şi în viaţă. Sau, mai concis, educaţia estetică urmăreşte pregătirea copilului (şi nu numai a acestuia) pentru actul de valorizare-receptare-asimilare şi cel de
creare a valorilor estetice.
Gustul estetic
• Gustul estetic este capacitatea de a reacţiona spontan, printr-un sentiment de satisfacţie sau de insatisfacţie, faţă de obiectele şi procesele naturii, faţă de relaţiile sociale, faţă de operele artistice.
Gustul estetic aparţine prin excelenţă sensibilităţii şi imaginaţiei, de aceea nu poate fi întotdeauna argumentat. Ceva place sau nu place, fără a se putea argumenta. Prezenţa gustului se manifestă prin sensibilitate la tot ce este frumos şi prin capacitatea de orientare şi alegere în conformitate cu legile frumosului.
• La preşcolari, gustul se manifestă prin atracţie şi placerea lor de a privi şi, mai ales, de a opera cu obiectele viu colorate, prin preferinţa lor pentru luminozitate, ocolirea încăperilor întunecoase etc. Gustul lor este prin excelenţă spontan şi neargumentat cu puţine excepţii, când afirmă, de exemplu că”Imi place rochiţa pentru că este roşie”, “câmpul pentru că este verde”, sau “îmi place că…aşa vreau eu”

Activităţi extracurriculare
• Activităţile extracurriculare ocupă un loc important în programul nostru; ele sunt o modalitate de a înscrie grădiniţa în viaţa comunităţii, de a lărgi orizontul de cunoaştere al copiilor, de a le stimula curiozitatea şi sentimentul de apartenenţă.
• Câteva exemple:
– Concurs pe teme artistico-plastice “ Copiii lui Tonitza descoperă lumea”
– Proiect educaţional intercultural “ Trecutul şi prezentul- joc al creaţiei şi fanteziei!”- concurs de desene şi fotografii “ Trecut şi prezent prin ochi de copil!”
– Concurs internaţional de creaţie plastică “ Natura inspiră şi dăruieşte!”- expoziţie concurs
– Simpozionul internaţional cu tema „Creativitatea şi gândirea critică”, secţiunea ”Creativitatea în lucrări realizate de către preşcolari/elevi (expoziţie).
– Concurs internaţional “ Fanteziile toamnei!”- artă, culoare, creativitate
– Concurs internaţional de creaţie plastică “Culorile toamnei!”

De reţinut:
• Pentru reuşita educaţiei prin artele plastice se impun anumite cerinţe:
-a lăsa copilului deplină libertate de exprimare, educatorii stimulând şi sugerând, mai puţin impunând.
-desenul spontan exprimă personalitatea copilului, interesele, preferinţele lui. Acesta trebuie îndrumat fără a-i înăbuşi creaţia personală, punându-i la îndemâna materiale, tehnici, modalităţi de exprimare.
• Cultivarea gustului estetic, a judecăţii estetice şi a creativităţii artistice nu vizează omogenizarea, uniformizarea activităţii spirituale, înăbuşirea originalităţii, dimpotrivă, obligă la evidenţierea tendinţelor şi aspiraţiilor personale.
Se va acorda atenţie, sub raport estetic, tuturor copiilor – şi celor bine dotaţi şi celor mai puţin dotaţi!!!

II. “Muzica este graiul în care se oglindesc fără putinţă de prefăcătorie, însuşirile sufleteşti ale omului.”
George Enescu

Rolul şi importanţa educaţiei muzicale în învăţământul preşcolar :

• Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe estetice, dar un rol deosebit revine activităţilor de educaţie muzicală. Copilăria este perioada celei mai intense dezvoltări fizice şi psihice a omului. Vârsta copilăriei e aptă nu numai de educaţie în general, dar şi de educaţie muzicală în special.
• Muzica impresionează de timpuriu pe copii. Ea le produce emoţii plăcute si puternice.
• Structurile sonore şi ritmice intuite în primii ani sunt continuate în grădiniţă în cadrul procesului instructiv-educativ.
• Prin îmbinarea armonioasă a mijloacelor de realizare a educaţiei muzicale ( cântecul, jocul muzical, audiţia muzicală ) şi folosirea mijloacelor audio-vizuale contribuim la consolidarea cunoştinţelor şi a deprinderilor muzicale, la dezvoltarea dispoziţiilor speciale care se vor transforma ulterior în aptitudini sau chiar talent.

Câteva dintre obiectivele de referinţă ale domeniului estetic şi creativ(activităţi muzicale):
• Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului,
• Să diferenţieze auditiv timbrul sunetelor din mediul apropiat şi al sunetelor muzicale,
• Să diferenţieze auditiv intensitatea sunetelor din mediul apropiat şi a sunetelor muzicale,
• Să diferenţieze auditiv durata determinată a sunetelor din mediul apropiat şi a sunetelor muzicale.

Valenţe formative ale educaţiei muzicale
• Muzica are deosebite valenţe formative, învăţarea şi practicarea ei constituind o adevărată “terapie” pentru intelectul copilului preşcolar. Ea educă şi dezvoltă o serie de procese psihice :
-gândirea,
– memoria,
-atenţia,
-afectivitatea,
-voinţa  etc. .
Muzica – însemnat factor de cultură şi de civilizaţie, are valenţe cognitive, afective şi volţionare contribuind la socializarea copiilor.

• Atunci când preşcolarul cântă urmărim să fie atent la multe operaţii care, însumate, dau viaţă cântecului ( este solicitată atenţia), trebuie să-şi amintească textul cântecului ( memoria), în cadrul jocurilor muzicale să respecte anumite reguli, să dea dovadă de acuitate auditivă şi să fie disciplinat în joc ( atenţia, voinţa, gândirea).
• Educaţia muzicală işi extinde influenţa şi asupra dezvoltării fizică a copiilor. Cântecele, jocurile cu cântec sau jocurile muzicale interpretate de copii contribuie la dezvoltarea aparatului respirator, aparatului vocal şi asigură o mai bună oxigenare a sângelui. Mişcările executate ritmic devin mai puţin obositoare şi în acelaşi timp dau corpului supleţe şi frumuseţe.
• Educaţia muzicală desfăşurată în grădiniţă dezvoltă gustul pentru frumos şi sensibilitatea copiilor. Jean Lupu spune: “ Să-i învăţăm pe copiii noştri cum să cânte frumos şi astfel vor avea muzica în ei toată viaţa “

Influenţa educaţiei muzicale asupra copiilor
• Educaţia muzicală influenţează pozitiv pe copii şi sub aspect intelectual. Perceperea clară, bine dirijată a unor materiale ( tablouri, imagini ) familiarizarea cu conţinutul cântecelor şi apoi povestirea acestora le dezvoltă copiilor spiritul de observatie, le îmbogăţeşte cunoştinţele şi vocabularul cu noi cuvinte.
• Pledând pentru o educaţie muzicală bine organizată, renumitul etnomuzicolog George Breazul vede copilul astfel: “ un mugur prins de o ramură, ca o mlădiţă dintr-o tulpină, ca o sămânţă ce încolţeşte, prinde rădăcină şi creşte în solul sufletesc al neamului nostru” iar manifestările muzicale ale copilăriei sunt “ acele exprimări sonore ale bucuriei, plăcerii, satisfacţiei. ( George Breazul- “Observaţii relative la învăţământul muzical”).
• Educaţia muzicală- ocupă un loc important în procesul instructiv- educativ din grădiniţă şi aduce o contribuţie de seamă la educaţia estetică a copiilor, precum şi la educaţia lor morală, intelectuală şi fizică.

Mijloace de realizare a educaţiei muzicale în grădiniţă
• Pentru atingerea obiectivelor prevăzute în Programa instructiv- educativă se organizează activităţi şi jocuri, exerciţii prevocale şi vocale care pregătesc aparatul vocal al copiilor pentru cântarea corectă şi expresivă, sunt selectate cântece şi jocuri muzicale care să faciliteze dezvoltarea aptitudinilor artistice la această vârstă.
• Mijloacele specifice educaţiei muzicale sunt:
• cântecul
• exerciţiile muzicale
• jocurile muzicale
• audiţiile muzicale
• în colecţiile de cântece şi jocuri muzicale pentru preşcolari se urmăreşte ca îmbinarea dintre text şi muzică să se sudeze perfect, astfel încât să fie o unitate, pentru a putea reda frumosul, adevărul, dreptatea, umanitatea şi pentru a putea înlătura minciuna, nedreptatea, necinstea, toate acestea în versuri care respectă puterea de înţelegere a copilului de vîrstă preşcolară.

Exemple de cântece învăţate de copii:
“ Toamnă aurie
“ Furnicuţa harnică!”,
“ Eu sunt fetiţa mamei!”,
“ Sunt copil politicos!”,
“ Ninge!”,
“ Fulgi de nea!”,
“ Iarnă, eşti frumoasă!”,
“ A venit iar, Crăciunul!”,
“ Iarnă, să te duci cu bine!”,
“ Primăvară, primăvară!”,
“ Mama e numai una!”,
“ Mama, doar mama!”,
“ Vrei, nu vrei!”,
“ Simt că fără ea!”,
“ Mama coace păine!”,
“ Copilărie, ce minunată eşti!” etc.

Exemple de jocuri muzicale învăţate de copii:
• “ Bate vântul frunzele!”
• “ 1,2,3, ce frumoşi sunt anii mei!”
• “ 10 degeţele!”
• “ Greieraşul dansator!”
• “ Vine trenu-n gară!”
• “ Tic, tac, toc!”
• “ Hapciu, hapciu!”
• “Dacă vesel se trăieşte!”
• “ Tiri bum, bum,bum!”

CONCLUZII:
• “Copiii desenează, pictează, ştampilează,
modelează, desfăşoară o bogată activitate. În timpul lucrului ei fac cunoştinţă cu o serie de materiale, instrumente şi procedee tehnice de lucru cu ajutorul cărora se familiarizează cu elementele de bază ale limbajului plastic. Toate aceste câştiguri nu reprezintă un scop în sine, ci este un mijloc eficient şi îndrăgit de educare a unei personalităţi active cu iniţiativă capabilă să se adapteze la condiţiile mereu schimbătoare ale societăţii.”
(Muhi Şandor-Îndreptar metodic pentru predarea activităţii artistico-plastice la învăţământul preşcolar)

• “Cu cât copilul va fi mai atras spre muzică, cu atât mai mult el va deveni beneficiarul emoţiilor artistice. Muzica va fi pentru el un izvor curat de munte care, pe unde trece, face să rodească pământul şi cu timpul modelează chiar şi piatra.”
( Lupu Jean – Educarea auzului muzical dificil)

 

2 Comments

Comments are closed.