Ganduri

8 ani si 8 ore pe bancile scolii…

Doamne, nici nu stiu cum sa incep sau mai bine zis, cu ce sa incep…Sunt atat de ofticata, intrigata, suparata, revoltata si multe altele. Experimentez postura de a fi invatatoare la After School anul acesta si constat cu amaraciune ca lucrurile nu mai sunt deloc cum le stiam: clare, simple, accesibile oricui, firesti etc. Dimpotriva! Lucrurile sunt peste capacitatea mea de intelegere si mai ales, de acceptare.
Astazi am izbucnit cand am vazut ca un copil de clasa a II-a, care face 2 exercitii in clasa cu dna invatatoare, primeste ca tema alte 18 exercitii din carte, vreo 20 din culegere, o evaluare inceputa in clasa si pentru ca a fost peste puterea copiilor de a rezolva cele 10 exercitii si probleme in jumatate de ora, poftim, o terminam casa! ( stau si ma gandesc cum face dna departajarea daca evaluarea o facem acasa…) Iar asta, dragii mei, doar la matematica, pentru ca la limba romana au urmat inca vreo 15 exercitii. Nu se mai practica temele de genul, ” ex. 2,3,4 de la pag.26″. Acum se formuleaza astfel: „toata pagina 46, 47, 48…” Ooooooffff!Sa continuam. A stat copilul meu de la ora 13…pana aproape de 18, in banca, scriind si incercand sa mai si priceapa ceva din toata multitudinea aceasta de cerinte. Dar nuuuu!!! Nu este mult!!! Scoala este una cu pretentii si daca nu te tii de card, trebuie sa platesti un meditator si sa lucrezi suplimentar!!!(explicatie primita) Cand, Doamne iarta-ma???? Cand???? Un copil care nu se mai joaca la 8 ani pentru ca nu mai are timp, credeti ca este fericit???Sau ca va invata cu mai mult drag? Credeti ca daca scrie fara intrerupere ore in sir isi va cultiva dragostea pentru scris?
De ce nu le oferiti posibilitatea de a avea timp sa citeasca, sa descopere cuvinte noi, sa le poata cauta intelesul, sa incerce sa le utilizeze singuri in diferite enunturi? De ce le rapiti dreptul de a primi explicatii suplimentare cu privire la un lucru neinteles din prima? De ce va intereseaza concursurile scolare mai mult decat satisfactia de a sti ca toata clasa stie sa citeasca si sa scrie corect? De ce etichetati copiii in prosti si destepti? De ce inlocuiti muzica si desenul cu matematica si limba romana? Vi se pare ca nu sunt importante? Aveti idee cat de bine le-ar prinde copiilor o ora in care sa se exprime prin astfel de activitati?
Stiu ca se practica asa-numitul „podium” al invatatoarelor, ca trebuie sa ai copilul la A,B sau C pentru ca acolo sunt doamnele de top. Top la ce? La umplut buzunarele? Imi pare rau pentru dumneavoastra daca asta va bucura si va face sa va culcati linistite seara. Eu nu sunt asa! Ajung acasa si stau si ma gandesc cum sa-l ajut pe Cristi sa scrie mai frumos, cum sa-l fac pe Andrei sa alcatuiasca propozitii interesante si multe altele. Dar in acelasi timp, ma gandesc cu multumire la faptul ca Marius mi-a scris o compunere grozava astazi, ca Ana a inceput sa scrie si sa citeasca singura enunturi simple,ca Teo lucreaza atat de ingrijit, ca Maya a inteles logica cifrelor, ca Matei decupeaza cu atata precizie, ca Dragos a promis ca va incerca sa lucreze mai mult, etc.
Imi aduc aminte cu mult drag de anii mei de scoala. Asa imi doresc sa faca si acesti copii, dar trebuie sa admit faptul ca le ingraditi aceasta bucurie. Eu abia asteptam sa ajung la scoala pentru a putea citi o compunere pe care o facusem singura si de care eram atat de mandra. Zambeam la gandul ca domnul meu invatator ma va aprecia si numaram orele pana a doua zi. Cati dintre copii mai simt asta? Sunt nevoita sa ofer pe gratis raspunsuri pentru ca ma gandesc cu groaza ca un copil care sta la scoala 4 ore si alte 5 la After, va fi practic terminat daca va mai avea de facut teme si acasa. V-ati obisnuit sa lucrati cu varfurile (cum bine-mi spunea o mamica) si sa-i neglijati pe ceilalti copii, carora, dumneavoastra ar fi trebuit sa le puneti prima data stiloul in mana. Si va incapatanati in continuare sa admiteti ca ati pierdut ceva pe acest drum. Goana dupa diplome si remuneratii v-a luat mintile si cel mai important, v-a alterat sufletul…
Imi povestesc parintii ca isi gasesc copiii dormind de la ora 18 pana a doua zi dimineata. Si va intreb iar! Vi se pare normal???
Cu toate acestea, sunt convinsa ca nu este o situatie generala pentru ca am colege invatatoare, care isi fac meseria cu dragoste, profesionalism si simt de raspundere. Nu sunt multe! Aici e problema. Cunosc, de asemenea, invatatori care organizeaza activitati si in afara programului, numai si numai pentru copii. Astfel, iau fiinta ansambluri folclorice, cursuri de teatru, de bune maniere, de pictura, de limbi straine, etc. Romana si matematica fac o gramada. Daca le-ati oferi si timp ca sa le inteleaga, ar fi perfect…
Sunt convinsa ca nu voi schimba nimic, dar macar mi-am descarcat sufletul pentru a putea si eu, ca un om normal, cu casa si cu familie, sa mai vorbesc si despre altceva cu sotul meu, nu doar despre scoala.
Ma gandesc cu teama la ziua in care imi voi duce copilul la scoala. Oare voi face cea mai buna alegere? Nimeni nu stie…

Share on Facebook77Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

3 Comments

  1. Garofita

    Bine ai venit in sistem Alinutza…e vai si amar de bietii copii. Continuturi vaste cu aplicabilitate 0. In curand vom fi o natie de teoreticieni , daca nu suntem deja :)). IParerea mea este ca nu numai sistemul e de vina ci si excesul de zel al unor cadre didactice. Se merge pe pricipiul : cine da mai multe teme, acela e un invatator bun. Parintii il apreciaza pentru ca se implica, il recomanda altora si copiii sunt captivi in acest joc al perceptiei si aparentei

  2. alina

    Garofita mea, spun si eu cand nu mai pot. Imi place sa cred ca sunt un om corect si care incearca sa fie bun pentru toata lumea. Din cauza aceasta, poate am asteptari mai mari de la cei din jur, insa imi dau seama cand se exagereaza. Stiu cum se dau salariile de merit, gradatiile. E o goana dupa diplome si atat. M-am luptat cu asta dupa primul an de invatamant. Te pup si-ti multumesc! :-*

Comments are closed.