Ganduri

Astăzi e despre mama. La mulți ani!

Stau și mă gândesc cum ar fi mai bine să încep, căci mâinile îmi tremură deja, iar în ochii mei e cod roșu de inundații.
Despre mama mea aș putea să vă vorbesc până aș rămâne fără glas și-atunci, tot aș continua prin semne sau orice altceva. Nu mi-ar ajunge o viață să v-o descriu, să vă povestesc câte lucruri a făcut pentru mine și pentru frații mei. Mama mea a avut o singură prioritate: noi, cei trei iezi. Ea nu a știut in aproximativ 20 de ani(până ne-a scos la liman) ce înseamnă o bijuterie, o haină nouă, un concediu, un lucru doar pentru ea. Totul, dar absolut totul a fost făcut din dragoste, doar pentru noi. Mămica mea a tăcut, a îndurat și s-a rugat când ne-a fost mai greu. Mereu ne spunea că trebuie să avem răbdare pentru că Dumnezeu lucrează în favoarea noastră. Noi am fost și suntem mândria ei și cel mai de preț cadou pe care i l-a oferit viața. Poate vi se par cuvinte pe care oricine le spune, dar cu siguranță, ele reflectă exact ce se află în sufletul meu. Sunt conștientă câte lipsuri și-a asumat atunci când a ales educația copiilor mai presus de orice. Și poate că vă gândiți că un copil nu apreciază acest lucru în momentul în care i se întâmplă, însă noi am fost atât de ancorați în realitate, încât am înțeles pe loc fiecare decizie luată de ambii părinți. Am știut mereu că atât se poate și nu am învinovâțit pe nimeni pentru eventualele lipsuri. Din contră, ne-am dorit să ajungem zilele în care, mari și independenți fiind, să le oferim tot ce nu și-au permis când eram încă sub grija și îndrumarea lor (suntem în continuare, dar la un alt nivel).
Ochii mamei mele au vărsat atâtea lacrimi când eu,la casa mea ducându-mă, am lăsat în urmă o cameră goală și o soră care a dormit mult timp cu pijamalele mele așezate pe locul meu în pat. Mămica mea nu lipsește nici măcar o zi din sufletul și din toată ființa mea. Momentul meu de panică îl reprezintă gândul că aș putea uita vreodată cum arată, că aș putea uita cât de moi îi sunt obrajii, că aș putea uita cum mă alintă(Gogoșică, Bursucică, Bița, Mița etc.).
Sunt conștientă că fiecare copil își vede mama ca pe cel mai de preț și sfânt dar de la Doamne-Doamne(de excepții nici nu vreau să vorbesc). Eu îmi văd mama ca pe un TOT . Fără ea nu știu să respir, nu știu să vorbesc, nu știu să scriu, nu știu nimic. Cu ea încep și termin orice lucru. Pentru ea mă înarmez și pornesc la luptă și prin ea reușesc.
De mult vreau să-i dedic niște rânduri și poate, faptul că astăzi este ziua ei, m-a determinat să mă așez în fața calculatorului și să-l umplu de lacrimi. Așa sunt construită. Să mă transform în izvor când vorbesc despre ea. Să mă fac o pasăre și să zbor fără popas până acasă.
Mama mea știe că așa cum noi am fost și suntem cei mai importanți din viața ei și ea reprezintă pentru noi același lucru. Eu aflu că a fost bolnavă abia când s-a însănătoșit. Nu vrea să ne supere, să ne îngrijoreze, dar uită că nu este nevoie să o văd pentru a ști că ceva nu este în regulă. Ea e bine mereu și are de toate. Nu mi-a cerut un fir de ață niciodată, din contră, nu știe ce să-mi mai dea și să-mi mai facă. Așa e ea: bună, caldă, blândă, senină, iertătoare, prietenoasă, sensibilă, glumeață, frumoasă.
Copiii o iubesc tare mult. Păi cine îi urmărește când trec de la grădiniță sau de la școală și le dă bomboane? Cine le vorbește cu „mamă” și le oferă din hăinuțele noastre? Mămica mea. Ea e!
Știți cum îmi mângâie ea picioarele și cum mă îmbrățișează ca și cum nu mi-ar mai da drumul vreodată? Știți cum aleargă în toate părțile să ne facă de toate? Știți cum cade seara, frântă de oboseală, după ce a făcut mâncare, a spălat, a mers la câmp, a avut grijă ca animalele să fie hrănite și adăpate, a făcut curățenie și câte și mai câte? Și de parcă toate acestea nu ar fi suficiente pentru o mâna de om, a doua zi o ia de la capăt, după șase ore în care își odihnește oasele.
Îl rog pe Dumnezeu să o țină sănătoasă alături de tata și să ne bucurăm cu toții de toate lucrurile pe care încă nu le-am trăit. Și de-o fi să ne întristăm, tot împreună să depășim fiecare cumpănă.
La mulți ani, mama! Te iubesc fără margini…
Ps: În fiecare an, când nu îi pot fi alături, fizic vorbind, îi las cadoul ascuns prin casă. Vă spun mai târziu dacă l-a găsit pe cel de anul acesta. 🙂

One Comment

  1. Maria

    oooff, Alina draga! Ce dragi imi pot fi cuvintele tale, n ai idee!!! Nu o cunosc pe mama ta dar, stiu ca o iubesc. De ce? Nu stiu! Ba da, stiu, stiu..pt ca e mama ta! Sa ti traiasca multi si frumosi ani, plini de sanatate si fericire!

Comments are closed.