Ganduri

Cu timpul de mână

M-am trezit cu piciorul drept… amorțit. Fir-ai tu să fii de bătrânețe! Asta mi-am zis în gând, dar instantaneu mi-a apărut în minte imaginea bunicii care se chinuie să meargă și care refuză bastonul deoarece încă nu poate accepta că nu mai reușește să se deplaseze ca altădată. Rușine să-mi fie! Ăsta a fost gândul următor.

M-am ridicat și-am mers la baie. Spălându-mă pe față, am observat ceva lucios în vârful capului. Azi toate-mi sunt pe trecerea timpului, deci. Un fir alb îmi făcea în ciudă. Stătea țanțoș, răzvrătit și plin de sine. L-am ascuns printre celelalte fire colorate. Apoi au urmat câteva zeci de secunde în care mi-am studiat mâinile. Sunt ca ale mamei, cu toate că ale ei îs extrem de muncite. Până și mesajul de pe tricou mă deprima- GAME OVER. Hai că-i groasă, nineacă! Am mai băut un pahar cu apă, am deschis televizorul și-am auzit: „Ești bună, Mărie!” Am râs. Necontrolat.

Mi-a înflorit orhideea din dormitor. Niciodată nu a avut atât de multe flori. E drept că Răz se ocupă de tăiatul ei și de îngrășământ. Îi pune o chestie care seamănă cu o petardă. Pentru mine arată așa. Pentru el, nu.

O să-mi fac baie și-o să mă pregătesc de repetiție. Azi se dau rolurile și sper să mă nimerească. De fapt, sper să pot gândi că sunt în stare să-l joc ok. Dacă trec de bariera aceasta, a minții, voi reuși să fiu bine. Suntem o gașcă foarte mișto acolo. Ne respectăm mult unii pe ceilalți, iar lucrul acesta mă face să mă simt confortabil și să merg cu drag de fiecare dată. De proful Alex pot spune doar că e genial. Cu adevărat genial.

Ce mănânc? Am două variante. Îmi fac o omletă light sau bag iar o ciorbă de perișoare. Cu patru perișoare că-s numărate, de mine-evident. Mă mai pot gândi o oră. Văd eu.
Cu ce mă îmbrac? Aici e cumva mai simplu. Jeanși plus tricou. Și acesta din urmă are un mesaj sugestiv- UNICORN RIDER. Da. Știu că râzi și tu.

Să nu uit să mă pensez, să duc gunoiul, să cumpăr fructe, să controlez cămara, să selectez încălțămintea pe care n-o mai port, să mai spăl din gecile de iarnă, să-mi tai unghiile, să pigulesc mușcatele, să arunc pietricelele de la copăcel, să cobor la subsol și să iau o sticlă cu ulei, să-mi fac ordine în portofel și…cam atât.
Dar mai stau puțin pe-aici. Mai citesc una, alta și poate reușesc să termin și caietul la care lucrez de ceva timp. Am ajuns din nou la timp. Cum se face că deși îl am, nu reușesc să fac în așa fel încât să îmi ajungă?

Share on Facebook13Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *