Ganduri

Cum era? Cine ciugulește, nu slăbește.

Sunt Alina Șerban și am descoperit metoda simplă și rapidă de a scăpa de kilogramele în plus. Pe naiba! Poate metoda de a te îngrășa rapid, dar pe asta cred că o știe toată lumea.

Din nou m-au apucat pandaliile. Mă strâng cămășile, iar sacourile îmi vin doar dacă iau o bluză fără mâneci pe sub ele. De rochii nici nu mai poate fi vorba. Mă privesc nedumerite de pe umeraș, iar eu mă cam uit la ele cu ciudă și le evit cât pot de mult. Toată viața m-au stresat și până la urmă-s doar niște cârpe.

Știu, știu. Nu săriți! Despre mișcare este vorba și ăsta chiar nu-i niciun secret, dar așa sunt de puturoasă la capitolul acesta! Păulica mea (bicicleta) nici nu mai vorbește cu mine. I-a fost mai bine când am lăsat-o în vacanță la Bohotin și s-au plimbat cu ea toți cei care au dorit. Chiar zilele trecute îmi spunea EL că îmi va cumpăra o pompă de bicicletă, doar pentru mine. De ce? M-am făcut că nu înțeleg. Și-apoi, câte echipamente sportive să-mi mai cumpăr? De fiecare dată când mă apuc, mă echipez de zici că particip la Olimpiadă. Se și vede că sunt începătoare, atunci când pășesc în sala de sport. Adidași noi, prosopel nemuncit, colanți impecabili, sticluță nouă de apă, ce să mai vorbim… Doamne, și așa sunt de tristă și de urâcioasă când fac asta! Ca o bombă cu ceas, mai exact. Explodez din orice și parcă aștept o dezlegare la ceva bun din partea oricui. Cred că în perioada aceasta tac cel mai mult, dar în mine se fac doctorate întregi în psihologie, medicină, contabilitate și altele. Nu știu cum, dar degetele mele se plimbă numai pe site-uri culinare și-mi alimentează astfel frustrarea. Atunci mă apucă făcutul de plăcinte cu sosuri de vanilie, sufleuri de conopidă, tarte cu ton și spanac, cârnați de casă și multe, dar multe altele.
Aia cu hainele cu o măsură mai mică nu a funcționat în cazul meu. S-au adunat prea multe și am început să le fac cadou. Prin urmare, nu. Momentan, e foarte greu să mă scoți dintr-o pereche de blugi și din tricourile mele negre.

În urmă cu 2-3 ani reușeam să mă montez mult mai ușor. De fapt, chiar și vara trecută am reușit. Acum, zici că mă strigă în gura mare Săptămâna austriacă de la Lidl. Fir-ar ea să fie cu mini cotlețelele ei, cu thuringerii și ruladele din porc și gâscă! Nu mai zic de oferta la fresh de portocale… Am făcut stoc de zici că vine sfârșitul lumii și-o să-mi înec amarul în el. Unde mai pui că are și multe calorii… Și să nu uit de promoția la înghețată despre care am aflat abia acasă, verificând bonul, că era expirată încă de pe 8 aprilie. Prea târziu! Cumpărasem deja de toate felurile.
Poți spune că am fost tare flămândă în copilărie de adun atâtea în frigider, însă n-a fost așa. Țin minte că și mama ne cumpăra dulciuri, nu la bucată, ci la sacoșă. :-)))) Și nici nu am visat ca din primul salariu să-mi cumpăr mulți biscuiți, cum a visat tata. Mi-am plătit taxa la facultate și nu pentru că nu am intrat la buget, ci fiindcă am fost nevoită să aleg una care să-mi permită să și muncesc. Iată că media mare la bacalaureat, dar și cea din anii de liceu, nu m-au ajutat prea tare… De unde am plecat și unde am ajuns, nu? Altă poveste, în altă poveste.

În fine… Ideea nu e despre cum vă voi povesti eu că mă voi aduna și-o să mă duc la sală, o să mânânc salate și-o să beau un ocean de apă. Nu. Habar nu am ce-o să fac. Probabil că trebuie să mă calmez puțin. Să nu-mi ziceți de Rina, Dukan, dieta ketogenică, daneză etc. Le-am încercat pe unele, au dat rezultate pe de-o parte și bătăi de cap pe de altă parte. Știu ce știe toată lumea:  că trebuie să evit grăsimile și prăjelile (pe care le ador), să fac mișcare (pe care nu o ador), să nu ciugulesc (hmm1…), să nu mănânc seara (hmmm 2…) și să mă hidratez (dacă sunt acasă beau, dacă nu, nu).

Cred că mi-a ruginit butonul de resetare…
Cât am stat pe-aici mi s-a făcut o foameeeee!!!!!