Ganduri

Iartă-mă de poți!

N-am mai vorbit de mult cu Tine. Te-am ignorat, te-am lăsat să mă aștepți, am încercat chiar să te fentez uneori, deși știam că nimeni nu Te poate înșela vreodată. Am considerat că m-ai uitat la rândul Tău și m-am purtat copilărește, întorcând mereu capul în direcția opusă. Nu ți-am mai vorbit. Am preferat să fiu mută și să-mi pun greutatea minții pe pernă fără să-ți adresez nici măcar un cuvânt. Știam că greșesc, însă nu mă puteam controla. Eram atât de supărată! Dacă m-ar fi întrebat cineva de ce, nu aș fi știut ce răspuns să-i dau. O țineam una și bună în starea asta de neacceptare.
Au trecut zeci de zile de când m-am îndepărtat, iar azi mi-a fost dor… Mi-a fost dor să îți povestesc din toate câte s-au întâmplat în ultimul timp, să Te primesc cu brațele deschise la masă, să mă destăinui Ție, să îți mulțumesc, dar și să Te rog, așa cum o făceam cândva. Parcă a trecut o veșnicie de când am fost în casa Ta ultima dată. Cred că ești singurul care nu e deranjat când îi pășesc pragul, musafirii neanunțați.
Am fost urâcioasă. Cumplit de urâcioasă!Te-am pus la colț fără să meriți, Te-am tăiat de pe lista prietenilor mei… când, de fapt, Tu-mi erai și-mi ești unicul prieten care nu-mi cere nimic niciodată și care nu se supără pe mine, indiferent cât de mult greșesc. Ți-am întors spatele mișelește, crezând că Tu ești vinovatul pentru ce n-a fost bine în viața mea. Nu m-a lăsat orgoliul să accept că dădeam cu bâta-n baltă grav. Te pedepseam…De fapt, mă pedepseam singură. Am greșit, știu… Iartă-mă de poți! Diseară avem întâlnire. Voi încerca să ajung prima și să mai recuperez cumva din dezavantajul pe care mi l-am construit. Tu…vei veni neapărat. Întotdeauna ai venit.

Share on Facebook78Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

2 Comments

Comments are closed.