Ganduri

I’m a weirdo…

La început am crezut că e din cauză că eram obsedată de serialul Hannibal, apoi m-am gândit că e datorită faptului că mai citeam ocazional „ciudățenii”, dar acum nu știu ce să mai cred. Nu v-ati prins despre ce vorbesc, nu? Păi…sunt SOMNAMBULĂ. Mă adună Răz de pe la uși sau de prin colțurile casei. Uneori mă trezesc în drumul spre pat și realizez o părticică din ce mi se întâmplă, dar de cele mai multe ori, habar nu am despre ce îmi povestește a doua zi. Și pentru că nu l-am crezut, m-a filmat în timp ce mă îngrămădeam într-un colț și spuneam neîncetat să închidă lumina pentru că mă prinde.Nu vă imaginați cât de înspăimântător este să te vezi așa!
De ce fac asta? Am citit că nu aș reuși să îmi eliberez creierul de tensiune, de gânduri. Dacă e să mă iau după acest aspect, are dreptate cine a scris. Mă gândesc la o groază de chestii înainte de somn, la unele care mă apasă greu, iar când văd că s-a făcut deja 2, mă apuc de numărat, de respirat metodic, de foit…până ce adorm chinuită și sfârșită de oboseală. După cel mult două ore începe show-ul. Nu ține mult (spusele LUI), dar e de ajuns cât să tulbur liniștea ce cu greu s-a instalat. Nu pățesc asta mereu. Am perioade. De exemplu, săptămâna aceasta mi s-a întâmplat de 2 ori…până acum :-)))
Dacă aveți un leac, cu recunoștință vă mulțumesc!
Ps: Se apropie Halloween-ul! Cred că voi fi la înălțime :-))))))))

Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0