Ganduri

Mi-e țara…

Mi-e țara călcată-n picioare,
Spurcată de jeguri penale.
Mi-e ciudă și plâng, și mă doare
Că nu știu s-o apăr mai tare…

Bunicu-a luptat pentru pace,
Pe jos s-a întors din război,
Acum e în Cer și își face
O cruce… Și-o-mparte cu noi…

De OAMENI, mi-e țara golită…
Ei pleacă departe de casă,
Sătui de o viață cârpită,
În urmă, familii își lasă.

Sunt lacrimi vărsate cât Nilul.
Copiii rămân să aștepte
Să vină de Paște tăticul,
Din poza în care zâmbește.

Mi-e țara bătută și arsă
De mâini ce nu știu ce e munca
Ori greul de-a pune pe masă,
Cartoful, fasolea și pâinea…

Azi plânge și cerul cu noi,
Nu spală durerea din suflet…
În țară, rămâne gunoi
Și-n inimi, rămâne doar vuiet…