Ganduri

Nimic nu va mai fi la fel vreodată…

Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Când nu vei mai avea mamă și tată.
Nici soarele nu-ți va mai încălzi făptura,
Nici toate ploile de toamnă nu-ți vor umple urma
Ce-o duce doar acolo, unde ei
Stau la povești cu prinți și zmei…
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Nici răsăritul, nici apusul…Niciodată.
Copacii vor păstra durerea ta în frunze,
Iar lacrimile nu se vor usca pe buze…
Obrajii tăi bogați se vor topi ca untul
Când tot ce ai iubit mai mult e una cu pământul…
Sub preșul de la ușa ta, de-acasă,
Lăsa tăicuța când pleca la coasă,
O cheie mică, fermecată
Și un bilet: „Te pupă tata, fată!”
N-o să-ți mai scrie niciodată…
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Măicuța n-o să-ți mai facă plăcintă
Și n-o s-o mai găsești mereu în tindă
Cu ochii roșii, suspinând
Că-i pleacă puii în curând.
Știi iasomia de la poartă?
Nu cred că va mai înflori vreodată…
De dor se vor usca până și crinii,
Și brazii din ogradă, și salcâmii,
Și mărul Ionatan în care te urcai odată,
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Când nu vei mai avea mamă și tată.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *