Ganduri

Nu-mi da like din obișnuință

Dacă nu intri pe blog să citești ce scriu, te rog mult să nu îmi dai like pentru că există posibilitatea să nu-ți placă ce am scris. Va fi destul de ciudat în momentul în care vei avea timp să și răsfoiești articolul pe care ai ales să-l placi fără să-l citești, să constați că de fapt, nu ești de acord cu ce vrea să transmită. Eu am făcut asta, dar n-o mai fac. 🙂 Nu am cerut niciodată like and share pentru că, în general, oamenilor, dacă le place ceva cu adevărat, fac cele menționate mai sus și fără să li se ceară.

Și da, cu toate astea, am un număr de câteva zeci de mii de accesări. Cele mai citite articole sunt cele pedagogice, urmate fiind de scrierile despre tata și despre mama. Deși este un fapt care mă întristează, cel mai accesat articol este cel în care ofer informații despre leucemie. Asta îmi arată că din ce în ce mai mulți oameni au de a face cu această boală și tare-mi pare rău… A fost o paranteză.
Poate că aș fi avut mult mai multe vizite dacă aș fi folosit un limbaj licențios sau dacă aș fi trecut anumite granițe. Am văzut că e o modă în ultimul timp. Nu. Eu sunt simplă. Scriu pe înțelesul tuturor. Știu că am mai spus, dar ce să fac dacă sunt des întrebată dacă merge treaba cu blogul?Dragii mei, nu știu ce înseamnă asta. Eu nu am ales să scriu aici pentru a avea vreun beneficiu financiar. Da, am câștigat câteva chestii datorită unor articole, dar atât. Știți bine că nu scriu în fiecare zi. Nu am vrut să fac un automatism și o rutină din toată tărășenia aceasta pentru că nu mi-am dorit ca, la un moment dat, să mi se schimbe stilul de a vă propune anumite subiecte, poate chiar și anumite viziuni și deasemenea, nu am vrut să mă simt presată în vreun fel. Vreau să am libertatea de a alege dacă doresc sau nu să vă povestesc despre ceva. Știu că cei care mă citesc nu au nevoie să fie absolvenți de trei facultăți, masteranzi, elite în ale literaturii sau mai știu eu ce. Nu că ar fi ceva rău în asta. Vreau doar să reliefez faptul că simplitatea cu care aleg să mă exprim mă face să fiu accesibilă tuturor. Oricum, eu am o părere foarte bună despre oamenii care citesc. Pentru genul acesta de activitate ai nevoie doar de chemare. Atât. Am cunoscut atâtea persoane care din diferite motive nu și-au terminat studiile, dar care mă depășeau cu mult la capitolul cultură generală. În astfel de situații, eu mai pun mâna pe câte o carte și încerc să recuperez, așa cum am făcut acum câteva săptămâni, când am constatat că ar cam fi cazul să mai citesc și din geografie câte ceva.
Bun. Acum că am zis și asta, trec mai departe.
Sunt zile în care mintea îmi scrie și mâinile nu vor să o ajute. Atunci, aleg să închid cumva ideile undeva în interiorul meu și să le las să apară doar când sunt pregătită sută la sută. Bineînțeles că am parte și de opusul acestor zile. Mă poate porni o scânteie sărită din ceva banal, în urma căreia îmi iau laptopul și scot tot în cinci minute. Recunosc că atunci e cel mai bine și că euforia care mă cuprinde este de nedescris. Iată că am răspuns și celor care mă întreabă cum aleg subiectele. Cred că ele mă aleg pe mine. 🙂 E…echitabil, cred.
Închei mulțumindu-vă pentru timpul pe care alegeți să vi-l petreceți aici, cu mine! S-aveți parte de zile frumoase!

Share on Facebook84Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *