Ganduri

Oscar, prietenul meu…

La ora 18 m-am urcat în metrou. Am bunghit un loc, m-am așezat, mi-am scos cartea din geantă și am început să citesc. Paginile se duceau una după alta, asta și pentru faptul că scrisul era măricel, dar cel mai important, subiectul m-a captivat de la primele rânduri.
Am făcut cunoștință cu Oscar, un băiețel de zece ani și cu Tanti Roz. Când am descoperit cuvântul „cancer”, m-am blocat. Am zis că nu voi putea duce până la capăt lectura cărții. M-am înșelat amarnic. Am descoperit în credințele acestui copil, propriile mele gânduri. Știu că personajul este așa pentru că autorul, Eric- Emmanuel Schmitt, l-a văzut și gândit astfel.
Simt că mă pierd în detalii și nu vreau. Ideia este că atunci când am intrat pe ușa casei, mai aveam 17 pagini din cele 103.
Am făcut repede niște paste, invenție proprie și nu știu dacă să vă zic…, dar fie! Ați auzit de paste cu ciolan?? :-)))) Mă gândeam eu că nu. În fine…Iar o iau prin bălării. După ce-am savurat mâncărica (Ciolanul l-am ales și aruncat. Avea cam mult zgârci. Asta e! 😀 ), mi-am dat întâlnire din nou cu Oscar. Doar că a plecat primul și prea devreme… Știți voi la ce mă refer. :-(((( El a știut să trăiască și să simtă în 11 zile, cât ar putea cineva în 110 ani. Chiar aceasta a și fost convenția lui cu Tanti Roz: să observe cum este fiecare zi, gândindu-se că de fapt, ea reprezintă zece ani.
La final, am lăcrimat puțin. Era inevitabil. Mi-ar fi plăcut să regăsesc un happy end, dar am primit o lecție de sute de ori mai valoroasă. Cred că e valabilă pentru mulți dintre noi. Ne pierdem în detalii, de cele mai multe ori materiale și nu mai suntem atenți la frumosul și binele din jur. Bucuria și emoția primului sărut, aducerea unui copil pe lume, contemplarea unui apus în brațele persoanei iubite, cina în pat (fără teama de a cădea vreo firimitură ), bucuria de a dărui cadouri de suflet etc. Toate acestea le-am înlocuit cu obsesii materiale, vrajbă, încrâncenare, rău…
Oscar, eu trebuia să „te întâlnesc” azi pentru a nu mai greși mâine.

P.s.- Draga mea Florentina, îți mulțumesc!