Ganduri

pledoarie pentru kilogramele mele…

Offffff…mi-e greu sa scriu despre acest lucru, dar sunt nevoita (oarecum)sa fac asta. In ultimul timp( mai exact, in ultimii 2ani si jumatate),sunt intampinata de catre oamenii pe care nu-i mai vad atat de des, cu exclamatii de genul ” Ce tare te-ai ingrasat!!!”, „De ce esti atat de grasa?”.”Iti merge bine ca tare te-ai mai implinit!!!!!” etc.
Dragii mei, oare voi nu stiti ca pentru o femeie este jenant si foarte incomod sa i se adreseze astfel de remarci? Sa-mi fie cu iertare, dar nu am mancat din podul mariilor voastre si nici nu cred ca va treziti cu mine in fiecare dimineata. In viata unei femei,apar o groaza de modificari si nu numai datorita alimentatiei( cu siguranta stiti la ce ma refer). La mine au aparut prin acumularea a 12kilograme care se incapataneaza sa scada chiar daca mananc la fel ca acum 3-4 ani. Nu imi place acest lucru, dar nici nu fac o tragedie din asta. Este adevarat ca atunci cand merg la cumparaturi, ma apuca depresia pentru ca am trecut de la masura M la L si uneori chiar la XL. Este demoralizant, extrem de stanjenitor si uneori enervant…insa ce ar trebui sa fac? Sa ma infometez? Sa cumpar shake-uri cu arome de portocale, vanilie, ciocolata etc? Sau tarate de psyllium, Colon Help, Colon Cleanse, cafea verde, ceai pt digestie usoara sau pentru o silueta perfecta? Sa merg la sala( aerobic, fitness, zumba)? Ei bine, dragii mei care imi purtati atat de mult de grija, va anunt ca am facut toate aceste lucruri si cu exceptia catorva, m-am simtit chiar ingrozitor. Veti spune ca nu am avut suficienta vointa! Ba am avut, dar eu nu ma vad atat de oribila pe cat ma faceti voi sa ma simt. Si inca ceva: poate ca „supletea voastra” are un colon normal, sanatos, nu unul lenes si iritat ca al meu, care urla ca din gura de sarpe de cate ori nu ii convine ceva…si urla des, cam in fiecare zi!!!!
Prefer sa ma incadrez in categoria femeilor plinute, dar zambitoare, pasionate de meseria lor, comice, radiante, multumite de ceea ce fac si ATAT. Credeti-ma ca sunt mult mai fericita asa. Poate ca voi slabi la un moment dat( nu se stie ce imi rezerva viata), dar pana atunci, lasati-ma sa ma bucur de o mancare facuta de mama mea( asa , ca la Moldova).
Nu cred ca trebuie sa apelez la cele ” doua degete” indesate pe gat pentru a fi pe placul dvs. Am un sot pentru care sunt frumoasa chiar si atunci cand ii port tricourile, care imi arata zi de zi ca ma iubeste pe MINE, nu kilogramele mele. Sunt atatea femei frumoase, dar care nu au o silueta perfecta.Au un suflet cald si multe alte calitati. Poate ca veti spune ca aberez, dar daca nu as fi testat aceste lucruri pe propria-mi fiinta, nu as mai scrie acum acest post.
Va dau un sfat: concentrati-va asupra voastra, asupra lucrurilor care va privesc, incercati sa va inveseliti diminetile, zilele, noptile, nu „purtati grija” decat persoanelor care va sunt cu adevarat importante… Eu nu sunt importanta pentru voi, eu sunt importanta pentru cei care ma iubesc si ma accepta exact asa cum sunt, indiferent de numarul kilogramelor mele!!
Imi inchei pledoaria dorindu-va tuturor o seara linistita!! Alina va pupa, ca de obicei…