Ganduri

Te-am visat aseară, mamă…

Te-am visat aseară, mamă… Eram din nou mică și te priveam din patul de odinioară cum îți pieptănai părul lung, în oglinda rotundă. Sub ea, era dulăpiorul acela, în care ne țineam cosmeticele. Știi tu, cel făcut de tata din carcasa unui televizor Diamant. Parcă te văd din nou cum îți dădeai pe față cu Doina (emulsie cu lăptișor de matcă) roz. Poate pentru că seara trecută, m-am demachiat folosind-o. Am zărit-o sâmbătă, pe raft și pentru că mi-a amintit de tine, am cumpărat-o. Știi, mamă? Tu ai lăsat atâtea lecții în mine… Fără să fie nevoie să îmi repeți de multe ori, mi-ai spus că o femeie cu picioarele curate și cu unghiile tăiate (asta dacă alege să nu le poarte lungi) va fi mereu apreciată. De asemenea, mi-ai zis că e bine să mă mulțumesc cu ce am și să nu mă compar cu alții, pentru că atunci, invidia va interveni și-mi va urâți chipul, dar mai ales, sufletul. Am mai greșit, mamă…Am comparat ceva-ul meu cu ceva-ul altora și pentru că am considerat că eram inferioară, am gândit rău și prost. Mi-am revenit repede, stai liniștită! De îndată ce mi-am amintit vorbele tale, mi-a picat vălul de pe ochi și-am văzut clar.
Te-am visat aseară, mamă… Mă înveleai și-mi strângeai picioarele cum făceai când eram bolnavă. Multe nopți m-ai păzit. Uneori, pentru un ceai cald, trebuia să faci focul în toiul nopții. Asta dura cel puțin o oră, iar pe tine nu te deranja că-ți alungam somnul. Mă adormeai apoi cu mângâieri pe spate și-mi cântai un cântec. Eu și-acum îl mai știu, mamă…

„Alina, ți-a scris acum mămica ta.
…Îți scriu, copila mea
De-aici, de undeva,
De unde toate păsările dorm
Și toate parcă-aștern în calea lor
Și stelele, și visele…
Și cetina de brad
‘și-arată-al ei necaz,
De-aici, de la Bicaz.”

Te-am visat aseară, mamă… Eram liniștită că te știam aproape. Zâmbeam. Nu-mi trebuia nimic în plus. Eram acasă și mă simțeam protejată de tot ce-ar fi putut să fie negativ. Vezi, tu? Asta simt de fiecare dată când suntem împreună și chiar dacă, am ajuns să mai schimbăm rolurile din când în când, sunt mulțumită că pot să am grijă de tine. Să nu-mi iei asta, Doamne!
Te-am visat aseară, mamă… Erai tânără și nu te durea nimic. Asta mă tulbură cel mai mult. De câte ori vin la tine, observ că timpul se așterne cu repeziciune pe trupul tău. L-aș opri, mamă, dar a început să se joace și prin părul meu, chiar și pe la ochișori…Mă grăbește și-mi termină zilele în goană, iar nopțile nici nu le mai simt. Tu ești la fel de bună, caldă și frumoasă, însă îmi e teamă de traseul a tot ce se întâmplă. Știi ce propoziție a scris Ioana, zilele trecute? „Oamenii îmbătrânesc și mor.” Am simțit cum m-am izbit de-un zid, apoi am avut senzația ciudată de cădere în gol. Sunt mare, mamă, știu, dar tot am nevoie de tine pentru a fi în siguranță.
Te-am visat aseară, mamă… Ne pregăteai masa de seară, ascultând muzică populară la radioul acela. Pe unde-o fi oare? Mi-am amintit acum că și bunicii, locuitori de stele, aveau unul asemănător și că apăsau pe toate butoanele până când prindeau frecvența. Când vin acasă, îl caut.
Te-am visat aseară, mamă…și m-a luat dorul. La ora asta faci mâncare și ai telefonul prin preajmă. Vezi că te sun!

Share on Facebook187Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *