Ganduri

Unde-i cald și bine…În căutarea fericirii

Azi îmi e toamna parteneră pentru că vreau să lenevesc în pat, până târziu, să stau învelită cu păturica-mantie și să privesc afară, fără o țintă anume. Îmi voi face și-un cappuccino și dacă voi avea chef, voi frământa doi pumni cu făină și voi „confecționa” câțiva papanași. Am o listă lungă de lucruri de făcut, dar pentru că ieri m-am cam obosit, mă fac că n-o văd. Azi. Mâine? O voi lua în plin. Și subiectul noului articol de publicitate mai poate aștepta. Ce nu suportă amânare e „În căutarea fericirii” de Bertrand Russell. M-am făcut că nu o văd destul timp. Asta și pentru că m-am simțit suficient de fericită. Am zis suficient, deci se poate și mai mult. Sunt curioasă, mai ales că această carte mi-a fost recomandată de un om cu adevărat special.
Schimb direcția și vă mărturisesc că mușcatele de pe balconul meu refuză în continuare să îmbrace hăinuțe galbene. Sunt verzi și-au mai înflorit încă o dată, probabil de ciudă. Ploița de duminică le-a binecuvântat, iar vânticelul rece le-a scuturat de toată moleșeala.
Mi-e frig. Am degetele de la picioare înghețate, dar îmi place. Mereu mi-a plăcut senzația de rece, urmată de cea de cald. Așa-i de plăcut în locușorul meu unde-i cald și bine! Astăzi îmi e preferat mai mult ca oricând. Îmi oblojesc tălpile bătucite de cei 4 km străbătuți cu o zi în urmă și-mi ofer un răgaz pentru a putea să primesc toamna așa cum se cuvine.

Mă strânge frigul de prin văi,
M-aduce-acasă la ai mei,
Îmi dă un loc la masă-n curte
Și-mi pune mâinile pe frunte.

Nu-mi cere plată sau huium,
Vrea doar să știe pe ce drum
Voi apuca să merg spre seară,
Căci este frig…De-acum e toamnă.

PS: Mulțumesc, Clara! Vorbele tale m-au pansat și m-au relaxat.

Share on Facebook26Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *