Jurnalul lui Culiță

9 decembrie 1971

Se făcuse aproape noapte, iar Ema abia aștepta să se poată cuibări între perne pentru a continua să citească din jurnal. O mișcaseră mult gândurile lui Culiță, încât își petrecuse mai toată ziua sub amprenta lor.

Înainte de lectură își făcu o cană cu ceai de merișoare. Așa proceda cam în fiecare seară, mai ales că somnul îi cam dădea bătăi de cap în ultima vreme.

Luă carnetul în mână, îi studie din nou coperta și abia acum observă ceva scris, aproape șters. Zâmbi când desluși ca și titlu, “Jurnal intim” apoi, cu mișcări firave, dădu paginile până ajunse la ziua următoare.

9 decembrie 1971 – Bohotin, Răducăneni

Joi – programul e același, cu mici modificări. Continui tratamentul, iau și niște buruieni fierte de mama, dar cred că degeaba. Îmi e tot mai frică de consecințele ganglionului acesta.  Moartea mă pândește și parcă o simt în apropierea mea. Aș vrea să mor, dar îmi pare rău că am trăit așa  puțin și mai mult prin spitale. Tot ce e în jurul meu mă enervează.

Dimineață am ascultat melodia preferată, dar parcă-mi face rău când aud muzică ușoară. N-am mai primit nicio scrisoare. Nimic… Și afară e nasol, dar diseară, fie ce-o fi, tot mă duc la film. Iau cizmele lui Bătrânul.

Fumez iarăși mult – așa parcă mai uit de necaz.

Seara merg la film, însă nu rulează căci nu sunt spectatori. Al dracului sat! Parcă e pustiu și nu mai iese nimeni din casă. M-am plictisit de stat degeaba, dar nici nu prea am ce face. Aștept să treacă sărbătorile și dacă mi-e bine, plec la muncă. Asta dacă nu mă internez din nou…

Oare de ce nu-mi scrie Coca? Nu știu…

Același program zilnic- recitesc “Căpitanul Fracasse” și dorm.

« Pagina anterioară   ¦  » Pagina următoare 
Share on Facebook0Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0