Life

Când este dat să se-ntâlnească

Mi-am întâlnit (fizic) jumătatea pe peronul pustiu al unei gări, pe o ploaie rece a unui Aprilie capricios. Avusesem pentru prima dată curajul să îmi tai părul mult mai scurt decât de obicei, să îmi colorez buzele cu un ruj…nepotrivit și să port o geantă tare… neobișnuită. Umbrela în carouri îmi dădea sentimentul de protecție de care aveam nevoie. Pantofii mei mov, recunosc, nu au fost cea mai inspirată alegere, dar eram crudă în ale modei și-aveam impresia că dacă pui TOT ce ai mai bun pe tine, arăți senzațional. Făcusem două dușuri în dimineața cu pricina și mă dădusem cu un parfum împrumutat de la mătușa Feli, Dolce&Gabbana.
L-am recunoscut după zâmbet și după albastrul ochilor, iar mai târziu, mi-am dat seama că aveam să-l recunosc întotdeauna după îmbrățișare. Era curat, cald și mirosea foarte frumos. Mi-a vorbit din prima clipă ca și cum aș fi fost marea lui iubire și mi-a mângâiat mâna timp de șase ore. Mi-a fost rușine să îi spun că mă ustura pielea. Avea cea mai frumoasă voce masculină pe care o auzisem vreodată. Nu era pătrunzătoare, ci…veselă, clară, ca un pansament.
L-am dus la biserică. Știu. Încă se râde pe tema asta, dar așa am simțit. Cred că tot așa aș face și dacă ar fi să dau timpul înapoi. Mi-am dorit să-i mulțumesc Lui Dumnezeu pentru omul pe care mi-l scosese în cale. De acolo, am mers să mâncăm. Am comandat degeaba pentru că nu am reușit să înghit nimic. Nici eu, dar nici el. Aveam un soi de tremur lăuntric care nu mă lăsa să fac ce de obicei aș fi făcut cu ușurință.
Am știut că EL e și după lacrimile ce-au apărut pe nepusă masă când a venit timpul ca fiecare să plece la casa lui, de-atunci. Curgeau fără ca eu să știu de ce o fac. În mintea mea era haos, iar în suflet era petrecere. Se-ntâlniseră visele cu visurile (da, nu-s aceleași) și făceau nuntă. M-a însoțit „uitătura” lui până acasă și-apoi m-a vizitat zile în șir.
Mulți au crezut că fabulez, că EL nu există cu adevărat. Au gândit asta trei ani și-apoi au primit o invitație.
Povestea noastră e mult mai profundă, însă prefer să păstrez unele aspecte doar pentru noi. De obicei îmi fac ancoră din ele. Pe unele le împletesc cu prezentul și-mi croiesc cea mai frumoasă și mai trainică haină. Pe altele le voi oferi copiilor noștri, care sunt înțelegători și ne mai lasă să ne adunăm ceva amintiri în doi.
Câte o îmbrățișare pentru fiecare…

Share on Facebook66Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

One Comment

  1. Iulia Maria Matei

    Superba povestea.Se intampla rar ca cineva sa isi gaseasca dragostea adevarata pe un peron,insa exista si astfel de intamplari care ne schimba viata.Un „simplu peron”, „o dragoste la prima vedere,speciala,nemuritoare”.

Comments are closed.