Life

Din lecțiile importante ale vieții

         Puțini sunt cei care știu că în urmă cu șase luni am ales să fac o schimbare radicală în legătură cu lucrurile pe care le simțeam, dar cărora nu le-am acordat prea mare atenție din lipsă de timp, de teamă, chiar și de neîncredere în propriile forțe. Având frământările acestea, am decis că e cazul să trec la fapte. M-am apucat de cărticica despre care deja știți, cu ușurință a urmat și a doua, iar acum nu-mi vine să cred că urmează altele. Am dat o atenție deosebită și blogului pe care am încercat să-l cresc puțin și am reușit. Când îmi spunea Răz că poți avea beneficii din asta, nu-l credeam nicio secundă. M-am înșelat și ce bine-mi pare! Mi-am mai răscolit o țâră prin suflet și-am dezgolit încă o dorință: aceea de a simți fiorii unei scene, de a-mi demonstra că pot să mă prezint în fața unor oameni cum ei nu se așteaptă, așa amatoare, fricoasă și speriată de găini, de muște, de câini și de curcani. Am optat pentru Teen Media Academy. De ce? Pentru că am avut acel feeling când le-am descoperit site-ul. Poate că cei care vor intra acum pe pagina lor vor spune că mai degrabă prețul m-a atras. Nu neg acest lucru, însă vă mărturisesc cu atâta sinceritate câtă poate încăpea în mine, că raportul preț-calitate este de nerefuzat și greu de atins la alte școli de profil. Au fost 24 de ședințe făcute ca la carte, de oameni profesioniști, profesori la UNATC sau absolvenți de facultăți în domeniu. Nu vreau să trec mai departe, fără să amintesc de Alex Vlad, un profesor excepțional, care s-a ocupat de grupa noastră cu un profesionalism cum rar îți este dat să întâlnești. De asemenea, Cristian Bajora, regizor și fondator Teen Media Academy, ne-a urmărit, ajutat și susținut îndeaproape pe tot parcursul celor trei luni. Îmi vine să râd pentru că am avut niște proiecții imaginare în ceea ce-l privește și uite, mărturisesc aici, public, că nu-mi este frică de tine!!!!!  :-))) Bun. O ședință, teoretic, dura două ore și jumătate, dar nimeni nu a stat călare pe ceas în așa fel încât, nu de puține ori ne-am trezit că s-a depășit timpul cu mult, dar  cu mult în plus. Unde mai pui că s-a putut repeta și extra. Am avut parte de lecții bazate pe improvizație, memorie, expresivitate, respirație, dicție, dinamică, analiza unui text (foarte interesant mi s-a părut că virgula pe care noi o vedem într-un text și potrivit învățăturii primite la școală, semnifică o pauză, aici nu mai avea aceeași însemnătate) și alte trebuincioase și necesare lucruri. Nu am avut niciodată senzația că este un curs care urmărește să-ți ia banii și-atât. Nici acum nu-mi vine să cred că am descoperit oameni cărora le pasă ca tu să primești cele mai de calitate servicii din partea lor. Dragilor, jos pălăria pentru modul în care alegeți să vă creșteți conceptul!
La finalul cursului ni s-a organizat un spectacol de absolvire pe scena celor de la Godot Cafe Teatru. Nu vă spun ce emoții m-au încercat înainte. A fost pentru a doua oară când nu am putut să-mi controlez tremurul picioarelor, dar când am simțit sunetul lemnului de sub propriile tălpi, tot corpul mi-a fost invadat de o căldură dulce. Atunci am știut că nimic rău nu avea să se întâmple. Dacă a fost bine? Nu eu pot răspunde la această întrebare. Cert este că am înțeles că da. 🙂

Nu voi trece nici peste momentul în care mi-am descoperit foștii elevi în sală  și o bună parte din prietenii mei de suflet. Evident, familia nu a putut fi acolo chiar toată, însă a avut reprezentanți de seamă. Tuturor vă mulțumesc așa cum știu eu, din inimioară.
Mai respir o dată adânc (m-au copleșit din nou emoțiile) și vă spun și ce am învățat. Am învățat să tac. Da, să tac și să ascult. Mă dezobișnuisem de asta.  Am învățat de asemenea să spun ce simt, chiar dacă nu este ceva pozitiv, pe principiul- „nu-ți taie nimeni capul” dacă îi spui ce gândești sau ce se întâmplă în interiorul tău. Poate va suna bizar, dar am mai învățat că de emoții nu poți scăpa. Trebuie să le faci față, să trăiești cu ele, să le poftești la masă, dar să nu le oferi mâncarea ta cea mai bună.  Sunt niște jigodii, însă e important să nu le faci hatârul. Am învățat cât de bine e să-ți faci prieteni și cât de liniștitor e să știi că te poți baza pe cei din jur. Am învățat să nu-mi mai cer scuze atât de des. Am învățat să fiu și să mă bucur.
Neapărat vreau să vă vorbesc și de grupa din care am făcut parte. Am fost 13 oameni cu vârste diferite, tineri, cu visuri mărețe toți, cu bun simț, cu grijă unul față de altul și cu seriozitate pentru proiectul căruia am ales să-i oferim timp și interes.  Parcă mi-am mai câștigat niște ani de viață cu această experiență.

               Sunt întrebată dacă voi continua. Momentan, lucrăm la un proiect amplu ce va fi prezentat publicului în toamnă. În rest, aș fi vrut să mai dureze, dar pentru că s-au ivit unele oportunități, nu vreau să le ratez, așa că, îmi voi relua sub o altă formă treburile anterioare și îmi doresc să fac față provocărilor cu brio. Deja îmi lipsesc oamenii ăștia tare mult și-abia aștept să-i revăd sâmbătă la repetiții.

Dacă aș spune că sunt altcineva acum, probabil că nu m-ați crede. Am vrut să mă „vindec” și-am reușit. Cum? Cu scris, citit, jucat și joacă.
Iar la final, mă înclin, Teen Media Academy! M-ai făcut un om mai mare (în gândire și-n suflet).

Share on Facebook124Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0

4 Comments

  1. Imi place ceea ce citesc , Alinuta!! Uite asa am ajuns la concluzia ca cel mai frumos e cand nu mai ținem cont de gura lumii , cand punem pe primul plan dorințele noastre. Viata e scurta, mult prea scurta din pacate si e păcat sa trăim cu frici , regrete , etc.

    Asa am pus piciorul in prag si eu anul asta , cand dupa 10 ani de job -uri în domenii vânzărilor, m-am intors la „prima dragoste „: invatamantul . Si dupa unele decizii gresite, Am ales calea mai grea dar poate mai frumoasa, de a porni de jos. Si din toamna ma voi duce educatoare intr-un sat din Iasi la 30 km de oras !! Si cred ca va fi totul bine si iau acest lucru ca pe o provocare @!

    Te pupa a ta fosta colega se clasa, Irina !!

    1. Iulia

      Hmm, Irina, imi trec cam aceleasi ganduri prin minte…cum te pot contacta? Si eu ma gandeam sa revin la ceea ce am facut in facultate iar educatoarea’ era primul pas.as vrea sa mi spui cum ai reusit tu. ☺

  2. Alina

    Irina, trebuie să ne ascultăm pe noi. Dacă asta te face fericită, go for it! Va fi greu la început, dar satisfactia interioară va întrece fiecare cumpănă. Mult succes! Te îmbrătisez cu dor.🤗

Comments are closed.