Life

Femeie

Femeie, ești obosită. Ai dreptul ăsta, nu te jena! Este de-ajuns cât ai făcut până acum și nu te judecă nimeni dacă îți iei un răgaz și te așezi pe prispă, cu capul sprijinit în palme. Poți ofta adânc sau poți plânge cu sughițuri. N-o să te obrăzească nici copiii, nici soțul, nici… măcar eu. Ai sufletul construit asemenea unui burete. Absorbi cu ușurință apa, dar din păcate, și murdăria. Încerci să n-o bagi prea mult în seamă, însă ea stă pitită și te face să suferi când te aștepți mai puțin.
Știai că ești frumoasă? Că ești ființa cea mai adorată de pe acest Pământ? Că mâinile tale vindecă supărări, iar buzele farmecă până și mințile? Hai, stai jos oleacă și adună-te de prin vaduri pline cu griji! Închide ochii și ține-i așa zece secunde. Ascultă până departe. Așa-i că-ți auzi zbuciumul? Urlă, te strigă cu disperare. Roade din tine pe dinăuntru. Vrea să-l eliberezi în zare. Lasă-l să iasă! Scutură-te! Desfă-ți părul, femeie și uită-te-n oglindă! Ești tot tu, cea de dinainte. E ireal de alb, știu…, dar e-al tău. Nu-ți pune basmaua azi! Rămâi așa, despletită și dezgolită. Vreau să poți fi văzută și să nu te simți vinovată de privirile celor care te-or observa. Ei nu sunt mai mult decât însemni tu. Nici măcar nu sunt mai puțin. Doar sunt. Atât. Lasă-i pe ei, dar nu te lăsa pe tine. Scoate-ți paleta de culori și colorează-ți viața. Pune roz, chiar dacă nu suporți această culoare. Găsești tu o nuanță potrivită, sunt sigură…
Întinde-te pe frunze și învață-le povestea. Ele îți vor readuce curajul și te-or trata ca pe-o împărăteasă. După ce vei isprăvi și cu asta, să te ridici și să lași apa să-ți umple văile de pe chip. Apoi, să zâmbești, femeie!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *