De pe web

3 emisiuni TV care merită un loc fruntaș

Televiziunea Română încă mai respiră

În timpul acesta, trăit și simțit după cum ne duce mintea noastră sau a altora, eu am 3 emisiuni TV pe care le urmăresc așa cum nu fac în cazul altora. Ce vreau să zic este că nu mă preocupă nimic altceva în momentul difuzării lor. Nu stau pe telefon și nici nu trebăluiesc prin casă cu televizorul pornit. Le împărtășesc cu voi și în același timp, vi le recomand din tot sufletul.

  1. Aventura urbană– este o emisiune grozavă ce se difuzează pe TVR 1. Scopul ei este de a scoate la lumină locuri fascinante, povești și personaje minunate pe care nu le întâlnim în majoritatea programelor propuse de celelalte televiziuni și pe care, istoria nu ne lasă să le uităm. În fiecare emisiune există un invitat care își expune amintirile legate de locul în care, un jurnalist iscusit a decis să-și petreacă 24 de ore. Așa se face că Florin Zamfirescu ne-a adus aminte de Călimănești, Șerban Ionescu de Petroșani, Ion Caramitru de Sulina, Maria Dinulescu de Făgăraș, dar și mulți alții. Cât durează emisiunea, nu mă mișc din pat, nu dau atenție telefonului (și-așa îmi mănâncă prea mult timp), nu fac nimic altceva. Stau cu ochii ațintiți și cu urechile ciulite, mai ales că și vocea celor care prezintă mă atrage. Textul este foarte bine scris și citit. Se respectă semnele de punctuație, iar emoția transmisă este una reală. Chiar mă gândeam de multe ori, cine are vocea groaznică de pe fundalul diferitelor programe de așa-zis divertisment, care „interpretează” un text atât de prost? Vreo rudă de-a lui Victoraș care spune că trebuie să închidă interviul și nu să-l încheie? Aaaahhhh……
  2. Citește în continuare…

Ganduri

Când se stinge lumina/ When the blazing sun is gone

 

Când se stinge lumina, rămân doar eu. Eu cu gândurile mele… și cu Dumnezeul meu cu părul lung și alb, cu ochii albaștri și cu mantia lui imaculată. Atunci respir cumva altfel și de multe ori realizez lucruri pe care ar fi trebuit să le înțeleg mai ușor sau mai repede. Îmi aud bătăile inimii și-mi dau seama că a mai trecut o zi în care am trăit, am existat. Cele câteva stele pe care le observ pe cer, din patul meu , par să-mi fie aliate în lupta pentru cucerirea somnului suprem. Doar par, căci domnul cu pricina se lasă tare greu cucerit și le mituiește de fiecare dată cu acadele colorate și cu gust de Cola. Am încercat să-l atrag cu ceaiuri aromate, liniștitoare, cu lumânări parfumate, cu băi calde în care am pus picături răzlețe din uleiuri esențiale de eucalipt, cuișoare sau lavandă, însă e încăpățânat și nu vrea să se lase. Poate că nu am destul șarm și nu mă place. Până la urmă, nici eu nu-l plăceam când îl aveam în program și nu mă puteam ridica de sub păturică înainte de ora stabilită. Să vrea oare răzbunare? Eu vreau împăcare. Pașnic îmi e felul și strânsă îmi e îmbrățișarea. Hai s-o dăm la pace că mi-au îmbătrânit pleoapele și-a început să se și vadă! Iartă-mă dacă ți-am fost vreodată infidelă și te-am trădat cu seriale până spre dimineață ori cu vreo carte seducătoare!
Nu mai zăbovi prin păduri sărăcite de vânt și prin case abandonate! Vino la mine! Te aștept cu potroacă. Abia am terminat-o și-i fierbinte, dar până te descalți de vise, se răcește. De fapt, poți intra și pe fereastră.  Te-oi pomeni în acatistul pentru vii și-ți voi ura doar de bine. Mi-oi pune chiar și neamurile să facă asta. Fii bun și adoarme-mă sub plapuma grea de-atâtea gânduri! Vii? Cum când? When the blazing sun is gone
Eu îmi așez capul pe pernă și mai vorbim mâine, da? Să-ți pui singur potroacă și să mănânci câtă vrei…

Citește în continuare…

Life

La final și în același timp, la început…

Când ai nevoie de final pentru carte, dar îl tot amâni pentru că știi că e dureros și nu ai starea necesară încărcăturii unui asemenea moment. Cu toate astea, îți faci curaj și pornești discuția. Lacrimile de la capătul firului ajung și la tine, iar atunci când afli cum tata și-a recunoscut fratele dezgropat după flaneaua verde și după pletele rămase neputrezite, nu-ți mai trebuie supă cremă de ciuperci de la Ikea, nici ceasul acela scump, nici vacanță la Monaco, nici bucătărie de mii de euro, nici altă pereche de pantofi cu toc, nici măcar un fir de ață… Vrei doar să plângi până scoți tot ca să poți continua.
Azi am încheiat Jurnalul lui Culiță și nu știu de ce, nu mă pot opri din plâns… Sunt împăcată că am reușit să termin, dar nu pot nega că mi-aș fi dorit să fi fost altfel…Și-aș mai vrea din tot sufletul să-mi strâng tatăl în brațe acum. Păstrez îmbrățișarea încă puțin însă…Cică lacrimile eliberează.

Citește în continuare…

Amuzante, Diverse

Cum să scapi din „relațiile” nesănătoase

Am zărit-o cum mă privea timidă de sub alte surate mai urâțele. Parcă știa că aveam să o aleg, chiar dacă, în apropierea dânsei se afla ditamai bucata de ficat. Despre ce vorbesc? Despre o halcă de piept de porc, cu straturi egale de cărniță și slăninuță, cu un parchet din șorici exemplar și cu un preț foarte bun. Nu am stat pe gânduri. Am scos-o la lumină, am descântat-o din priviri și-am invitat-o acasă, la o sesiune de solar. Înainte de bronzat, i-am făcut un model în carouri egale pe piele, apoi i-am administrat un masaj de relaxare cu usturoi, cimbru, sare de mare, piper, boia dulce și picantă, ulei și puțin parfum din Sângele taurului. Am masat-o cu blândețe, cântându-i și lăudând-o pentru pofta pe care urma să mi-o potolească. Am ales o tavă încăpătoare și cu Dumnezeu înainte, am băgat-o la căldurică.
M-am relaxat cufundându-mă în canapea, acoperindu-mi picioarele cu păturica mantie și urmărind-o pe Siba, la TV. Din când în când, îmi mai aruncam privirea în bucătărie, o zăream cum se rumenea bucuroasă și înghițeam în sec. Cam după jumătate de oră am sesizat un miros neplăcut. Pentru că am crezut că vine de afară, căci se mai întâmplă, am închis geamurile și mi-am continuat relaxarea. N-a fost posibil. Dom’le, mirosea ceva nasol, dar nasol de-ți venea să-ți speli nasul cu Domestos. Am verificat lada cu legume, frigiderul, coșul de gunoi și nimic. Dau să schimb o vorbă cu minunea din cuptor și cum deschid, mă izbește o duhoare de era să cad lată la pământ și acolo să rămân până ar fi ajuns Răz acasă să mă resusciteze. Băăăăăi! Citește în continuare…

Poezie

Coboară cerul

Coboară cerul peste noi
Și trage luna mai aproape
Să-mi spună ea cu mii de șoapte
Ce-nseamnă dragostea în doi.

În păr să faci la stele casă,
Pe umeri să-mi ajungi timid
Ca ploaia pe teren arid
Să-mi uzi rochița de mireasă.

Citește în continuare…

Diverse

Borsec – vila 52, cu 20 de ani în urmă

Tu la ce te gândești când auzi Borsec? Așa sună întrebarea noii campanii la care particip. Pentru mine este foarte simplu:  vila 52, cu 20 de ani în urmă, excursie cu școala de la Bohotin. În acest context am descoperit Borsecul acum două decenii. Eeei, hai că nu-s chiar atât de bătrână! Ajungeam în cea mai frumoasă vacanță care mi-a marcat copilăria și care mi-a rămas specială în adâncul sufletului. Am petrecut acolo trei zile din câte-mi amintesc.  Ziua făceam expediții, vizitam izvoarele de apă minerală, le admiram căsuțele  adăpostitoare, jucam ascunsa prin pădure, fotbal, volei, îi spionam pe cei mai mari care se pupau sau care mai trăgeau câte un fum pe-ascuns, iar seara, pe terasa vilei, ieșeam la discotecă. Foarte mulți oameni din localitate se adunau și petreceau împreună cu noi, chiar dacă mulți nu vorbeau limba română (ne aflam în județul Harghita).  Era o veselie și-o stare de fericire maximă. Nu conta că mâncam pate cu roșii, ceapă verde și pâine (mi-am amintit că erau niște pâini imense acolo și că puteam cumpăra atât cât doream și mi-am mai amintit că aveam și-o soră cu mine care-și dorea toate dulciurile posibile și din pricina căreia am terminat bănuții din prima zi și-a fost nevoie să mă milogesc la fratele mai mare). Nu avea importanță nici că nu o aveam pe mama alături să ne ajute cu orice. Ne mițuiam unele pe altele dimineața (fetele au stat separat, băieții la fel). Nu ne trebuiau telefoane ori alte gadget-uri. Comunicam unii cu ceilalți așa cum ar trebui să fie normal. Descopeream fiecare colțișor și ne împrieteneam cu oamenii locului, extrem de binevoitori de altfel. Tot timpul cât am stat acolo am băut apă minerală. Parcă nu mă mai săturam. Poate de asta nu-mi lipsește niciodată din casă. Citește în continuare…

Poezie

Îți spune mama

Îți spune mama

E plină viata mea de tine
Și sufletul mi-e inundat
De-atâta dragoste de-mi vine
Să o împart în lung și-n lat.

Nu vreau comori să strâng în casă,
Nici zestre cum era odată.
Vreau ca atunci când stăm la masă
Să știi că ai mamă și tată.

Tu, puiul meu cu obrăjorii copți,
Să fii ferit de ale lumii rele,
Să crești frumos, înconjurat de toți
Și să asculți de sfaturile mele!
Citește în continuare…