Trecut-au patru zile greu,
Cu trei diete încercate,
C-o luptă înlăuntrul meu…
Cum să refuz așa bucate?
Mi-am zis că-s slabă, dar la fire
Că mă învinge-un corn cu gem,
Potolește-te!!!!!
Îs timidă, da’ mă vindec!
Nu am știut asta despre mine, dar acum pot afirma că da, sunt o timidă în lumea asta plină de tupeiști. Mi se îmbujorează obrajii și-mi tremură picioarele de simt că voi cădea în orice moment. Cuvintele potrivite îmi rămân suspendate undeva, prin zona gâtului și scot doar niște încercări de propoziții fără sens. În acele momente mă simt dezgolită, vulnerabilă, ca un joc Darts. Nu-mi pot controla nici mimica feței. De asta afișez uneori o față tâmpă care parcă seamănă cu o mască de clovn. Tot în acele momente, sunt excesiv de amabilă și de binevoitoare. N-aș putea spune nu niciunei rugăminți. Cred că lucrul acesta nu e bine că l-am dezvăluit, dar mă conformez. Până la urmă, sunt doar un om care nu-și dorește să iasă în evidență prea mult. Citește în continuare…
Cum faci rost de inspirație?
Ni se întâmplă tuturor să traversăm perioade în care ne simțim neinspirați, fără pic de creativitate sau urmă de zvâc. Se spune că de astfel de momente, cel mai bine te vindeci în natură. Zis și făcut. M-am trezit neinspirată și azi, evident, și-am hotărât să ies afară. Am scos mai întâi un picior pe balcon, care s-a prefăcut aproape instantaneu în piele de găină. Lasă! Nu-i nimic. După rutina zilnică de la baie, m-am îmbrăcat lejer și-n fugă am luat haina cu buline din cuier. Cu ea mă simt de 14 ani. Am observat că încă nu i-am dat mărțișorul jos, așa că mi-am cerut iertare de la domnul coșar și l-am pus în cutiuța-căsuță pentru încă un an. Bun. Am ieșit din casă. De menționat faptul că nu mai folosesc liftul de ceva vreme sub pretextul că fac mișcare. Ieșită din bloc, am făcut cunoștință cu frigul de aprilie care mi-a făcut pletele cuib de ciori în două secunde. Asta da inspirație! Am salutat paznicii, iar dânșii mi-au răspuns, ca de obicei, folosind apelativul domniță. Sunt oameni simpli, de vârsta a treia aproape toți, dar extrem de săritori, amabili și zâmbitori. Vara le iau înghețată sau suc și se bucură atât de tare…
Citește în continuare…
La, la, la sau Tra, la, la?
Heeeeiii! Cu toții avem melodii care ne dau o anumită stare, care ne trezesc diferite amintiri, care schimbă practic vibe-ul unei zile. Pentru asta, m-am gândit să fac o listă aici cu cele care mă inspiră pe mine. Poate te regăsești și tu.
- Michael Bolton- Can I touch you there Romantică. Răăăăăăău!!!
- Faith Hill- There you’ll be Multe lacrimi în serile în care credeam c-o să rămân fată bătrână. :-)))))
- Berlin- Take my breath away De fiecare dată, respir altfel pe durata acestei melodii.
- Roxette- Listen to your heart Trup și suflet.
- Tina Turner & David Bowie- Tonight Pe aceasta m-am oprit 5 minute și-am mai ascultat-o încă o dată pentru că îmi place mult, mult, mult.
- Bon Jovi- It’s my life Libertate.
- Adriano Celentano- Susanna Doamne ce-mi mai vine să râd! Dansam într-un anume fel pe această melodie. :-)))))))))
Doar niște cartofi
Am intrat să iau doar niște cartofi. În drumul către ei, mi-a atras atenția o gogoașă pufoasă, cu gem de caise. Parcă era o regină printre multe alte bunătăți. Am privit-o îndelung, am luat un coș din hârtie și nu știu cum, am pus în el taman o chiflă fitness. :-))) Mi-am continuat traseul, dar am mai făcut o oprire la frigiderul cu înghețată. Am luat una cu vanilie, apoi am pus-o la loc și am luat altele trei cu ciocolată. După, am zis că nu e ok. Am renunțat la ele și am luat două înghețate la pahar, cu fructe de pădure. Până la urmă, am rămas cu una de vanilie, pe băț. În grabă am înșfăcat și un iaurt cu topping de caise (sunt fructele mele preferate ) și o sticlă de Pepsi Twist, iar la final, vreo 8 cartofi într-un fund de plasă. Așa fac mereu…Exact ca în reclamă -„Da’ eu nu mă pot abține!”
Citește în continuare…
Pentru astea și pentru multe altele, vă mulțumesc!
Când spun sau gândesc ceva referitor la părinții mei, nu am cum să nu mă emoționez și să nu mă simt vulnerabilă. Ei sunt pentru mine cel mai bun medicament. Mă vindecă de toate bolile, stările, temerile, confuziile. Tot ei îmi dau cele mai adevărate îmbrățișări,cele mai apăsate pupăceli și cele mai realiste sfaturi. Toate acestea le primesc gratuit din partea lor. Nu-mi cer nimic. Nici măcar mulțumire. De aceea, m-am gândit să fac o listă cu câteva dintre lucrurile pentru care aș dori să le mulțumesc, așa, simplu și din sufletu-mi de copil iubitor, sensibil, neascultător uneori, impulsiv, pesimist, însă atât de recunoscător pentru cei ce-i sunt mamă și tată. Citește în continuare…
De drag
M-ai întrebat ce fac și ți-am zâmbit. Nu știam cum să te mint mai bine și să-ți spun că totul e perfect. Tu, isteț din fire, ai priceput că m-au acoperit pături de nori. Ți-ai propus să mi le ridici. Una câte una, rând pe rând, pe toate. Mi-ai acoperit trupul cu o îmbrățișare galbenă. Așa erai îmbrăcat…în mintea mea. M-ai spălat de toate relele și m-ai încălzit cu tine. Tare bine m-am simțit! Așa protejată și ferită de prăpăstii nu mai fusesem de mult timp. Timpul…Ce-i pentru mine timpul? E un ocean infinit, albastru. Furtunile îl zguduie și-l fac să treacă mai repede, uneori mai greu.
Citește în continuare…