Poezie

Coboară cerul

Coboară cerul peste noi
Și trage luna mai aproape
Să-mi spună ea cu mii de șoapte
Ce-nseamnă dragostea în doi.

În păr să faci la stele casă,
Pe umeri să-mi ajungi timid
Ca ploaia pe teren arid
Să-mi uzi rochița de mireasă.

Apoi să taci, dar să-ți vorbească
A inimii voce suavă,
Să nu o lași să fie gravă,
De dorul meu să se topească.

Coboară cerul că mi-e frig!
Acoperă-mă cu scântei
Din ochii tăi senini și grei…
Nu mă lăsa ca să te strig!

Eu te-oi cuprinde strâns la piept
Și te-oi lăsa să mă săruți,
Iar de vei vrea să mă ajuți
Voi învăța să te aștept…

 

Share on Facebook36Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0