Poezie

De-ai ști tu, mamă…

De-ai ști tu, mamă cum te chem
Din primãveri uitate-n mine
Cum te găsesc în orice semn
Lăsat în urmă, pe vecie.

De-ai ști tu, mamă cum îți cânt
Cu dor în fiecare seară
Și cum adorm mereu plângând
Când parcă glasul tău ma cheamă.

De-ai ști tu, mamă cum te-ascult
Cu grija cea de-odinioară,
Cum îmi doresc atât de mult
Ca sufletul să nu te doară.

De-ai ști tu, mamă, cum îți scriu
În minte sute de povești
Și cum aș vrea acum să fiu
În fața ta să mă privești.

De-ai ști tu, mamă cum te-adun
Din amintiri cu praf pe ele,
Și cum n-am obosit să spun
Că tu ești viața vieții mele.

De-ai ști tu, mamă cum mă cert
Când parcă ochii ți-am uitat,
Cum n-aș putea nicicând să-mi iert
Privirea ta de am trădat.

De-ai ști tu, mamă cum te-nchid
Cu lacăte adânc în mine
Și nu-mi doresc să le deschid
Decât când știu că tu ești bine…

De-ai ști tu, mamă cum respir
Prin tot ce tu îmi povestești,
Cum am ajuns să nu mă mir
Când te aud chiar de nu ești.

De-ai ști tu, mamă cum privesc
Pe chipul tău ridat cu stele
Cum lacrimile tale ies
Să le-ntâlnească pe-ale mele…

Share on Facebook24Tweet about this on TwitterShare on Google+0Share on LinkedIn0