Ganduri

Mi-e țara…

Mi-e țara călcată-n picioare,
Spurcată de jeguri penale.
Mi-e ciudă și plâng, și mă doare
Că nu știu s-o apăr mai tare…

Bunicu-a luptat pentru pace,
Pe jos s-a întors din război,
Acum e în Cer și își face
O cruce… Și-o-mparte cu noi…

De OAMENI, mi-e țara golită…
Ei pleacă departe de casă,
Sătui de o viață cârpită,
În urmă, familii își lasă.

Sunt lacrimi vărsate cât Nilul.
Copiii rămân să aștepte
Să vină de Paște tăticul,
Din poza în care zâmbește.

Mi-e țara bătută și arsă
De mâini ce nu știu ce e munca
Ori greul de-a pune pe masă,
Cartoful, fasolea și pâinea…

Azi plânge și cerul cu noi,
Nu spală durerea din suflet…
În țară, rămâne gunoi
Și-n inimi, rămâne doar vuiet…

Ganduri

Stau și mă gândesc cum ar fi mai bine să încep, căci mâinile îmi tremură deja, iar în ochii mei e cod roșu de inundații.
Despre mama mea aș putea să vă vorbesc până aș rămâne fără glas și-atunci, tot aș continua prin semne sau orice altceva. Nu mi-ar ajunge o viață să v-o descriu, să vă povestesc câte lucruri a făcut pentru mine și pentru frații mei. Mama mea a avut o singură prioritate: noi, cei trei iezi. Ea nu a știut in aproximativ 20 de ani(până ne-a scos la liman) ce înseamnă o bijuterie, o haină nouă, un concediu, un lucru doar pentru ea. Citește în continuare…

Amuzante

Draga Mos Craciun,
Iti scriu in aceasta seara, cand stiu ca deja cadoul meu se afla in portbagajul masinii tale, cand stiu ca ai multe emotii cu privire la reactia mea, cand stiu ca ai facut atatea pentru ca eu sa nu- mi dau seama …si SINCER, nu stiu absolut nimic:))))). In schimb, stiu un singur lucru: ca te iubesc de cand eram mica si ca pe tine te- am asteptat intotdeauna cu cele mai mari emotii. Citește în continuare…

Ganduri

De ce ziceam cand eram mici: ” Ploua, ploua, babele se oua/ Ploaia s-a oprit, babele-au murit?” 😀 Era un mod banal de a ne amuza si nu in ultimul rand, de a ne bucura de fiecare strop cazut din cer. Tin minte rugaciunile pentru ploaie la care participam alaturi de bunica si mai tin minte cum se trezea gradina la viata odata cu primii stropi aducatori de ” inviere”.
Astazi, recunosc ca nu mi-a placut ploaia. A venit dupa cateva zile cu soare, dupa o primavara mult asteptata si a cam alungat sentimentul de caldura, de verde, de ” cararusa batatorita de pasi”. Ce poti face in zile ca aceasta?Sa lenevesti pur si simplu sau sa faci ce-ti place cel mai mult 😀 Dar cand trebuie sa mai mergi si la serviciu…deja ti se taie tot cheful. Iti iei frumusel umbreluta si prin baltoacele deja formate, frigul care se inteteste si intunericul format din cauza norilor, pasesti posomorat catre locul acela indepartat( astazi mi s-a parut a fi mult mai departe decat de obicei). Offfff…ce mai zi!!!! Noroc ca am ajuns deja acasa si ca ma pot desfata sub plapuma moale si calduroasa cu o tara de messenger, o bucata de blog si un strop de google.Mmmmmm….asa mai merge :D. VA PUP