Ganduri

Cu timpul de mână

M-am trezit cu piciorul drept… amorțit. Fir-ai tu să fii de bătrânețe! Asta mi-am zis în gând, dar instantaneu mi-a apărut în minte imaginea bunicii care se chinuie să meargă și care refuză bastonul deoarece încă nu poate accepta că nu mai reușește să se deplaseze ca altădată. Rușine să-mi fie! Ăsta a fost gândul următor. Citește în continuare…

Ganduri

Bunica mea vindea ouă în piață. Da. În piață. Avea foarte multe găini și când spun asta, vă rog să vă imaginați o ogradă plină cu păsări. În fiecare sâmbătă seara, bunica pregătea plasa (trăistuța) pe care o umplea cu ouă proaspete, șterse în prealabil cu pestelca-i nelipsită. Duminică dimineața, înainte de răsăritul soarelui, pornea spre târg cu ciomagul în mână. Dacă avea norocul să o ajungă vreo căruță și să o ia și pe ea, era bine. Dacă nu, mergea pe jos fără să dea semne de oboseală. Citește în continuare…

Ganduri

Astazi imi este dor de bunicii mei…de bunicii pe care nu-i mai am…fizic…pentru ca in suflet, o sa-i port toata viata! Si tot astazi ma gandesc la tatal meu si la cat de greu probabil ii este fara parinti si fara frati(toti ai lui au plecat Sus, mai devreme sau mai tarziu, dupa dorinta Lui Dumnezeu). Citește în continuare…

Ganduri

De ce ziceam cand eram mici: ” Ploua, ploua, babele se oua/ Ploaia s-a oprit, babele-au murit?” 😀 Era un mod banal de a ne amuza si nu in ultimul rand, de a ne bucura de fiecare strop cazut din cer. Tin minte rugaciunile pentru ploaie la care participam alaturi de bunica si mai tin minte cum se trezea gradina la viata odata cu primii stropi aducatori de ” inviere”.
Astazi, recunosc ca nu mi-a placut ploaia. A venit dupa cateva zile cu soare, dupa o primavara mult asteptata si a cam alungat sentimentul de caldura, de verde, de ” cararusa batatorita de pasi”. Ce poti face in zile ca aceasta?Sa lenevesti pur si simplu sau sa faci ce-ti place cel mai mult 😀 Dar cand trebuie sa mai mergi si la serviciu…deja ti se taie tot cheful. Iti iei frumusel umbreluta si prin baltoacele deja formate, frigul care se inteteste si intunericul format din cauza norilor, pasesti posomorat catre locul acela indepartat( astazi mi s-a parut a fi mult mai departe decat de obicei). Offfff…ce mai zi!!!! Noroc ca am ajuns deja acasa si ca ma pot desfata sub plapuma moale si calduroasa cu o tara de messenger, o bucata de blog si un strop de google.Mmmmmm….asa mai merge :D. VA PUP