Diverse

Șterge și rescrie! Tu ce ai pe listă?

Fiecare viață de pe acest pământ reprezintă o poveste. Că e vorba despre cea a unui președinte sau a unui cerșetor, povestea le aparține lor și numai lor. Poate că primul a avut tot ce și-a dorit, dar a fost nefericit mai tot timpul, pe când celălalt, deși sărac, s-a simțit de multe ori liber și fericit. Cert este că ambii au avut momente pe care, dacă ar putea să le șteargă și să le rescrie, ar face-o. Cu toții cred că avem.
Cum ar fi dacă, folosind pixul Frixion care împlinește anul acesta 10 ani și care este importat în România exclusiv de Dacris, am putea să facem asta? Tu ce ai pe listă? Ce pagină din viața ta ți-ai dori să scrii din nou?
Ca să prinzi curaj, o să-ți dau propriul exemplu și cine știe? Poate îmi dezvălui până la urmă. Voi avea  răbdare să te ascult. Promit să nu te judec!
Eu aș șterge momentele în care mi-am supărat părinții și câteva în care m-am comportat ca o nepoată răsfățată cu bunicii, răspunzându-le necuviincios și făcând-o pe supărata un timp îndelungat. Am zis eu niște vorbe pe care le-am regretat când era din păcate, tardiv. Aș înlocui aceste momente cu niște îmbrățișări, cu niște seri de dormit împreună și de povestit câte în lună și-n stele. Doamne, am atât de multe lucruri să le povestesc! Evident, dacă s-ar putea, aș șterge data când bunicul Ion și bunica Didina ne-au părăsit… mutându-se pe-o stea și i-aș așeza zâmbitori la masă, la nunta mea. Asta pentru că nu au mai apucat sărmanii și pentru că mi-aș fi dorit extrem de mult să îi am alături. Sunt convinsă că și ei și-au dorit. Pe bunica aș servi-o cu o cremă de whiskey, în amintirea rachiului îndulcit cu miere și mentă, iar bunicului i-aș oferi un dans…Nu am dansat niciodată cu el… Da. Asta aș rescrie din tot ce am trăit până acum.
Citește în continuare…

Ganduri, Life

Tu aștepți începutul de an școlar?

Tu aștepți începutul de an școlar?

Voi fi sinceră și voi recunoaște că din postura de elev, nu am așteptat niciodată cu nerăbdare începutul de an școlar. Cum mă puteam bucura că zilele în care cutreieram drumurile aveau să se termine? Că îmi rămâneau doar sâmbetele de petrecut la bunici, că se retrăgeau către oraș nepoții veniți în vacanță și de care mă mai amorezam ușor, că nu mai pierdeam serile pe gard cu gașca de prieteni, că urma o perioadă luuuungă de trezit dimineața și de respectat un anumit program? Nici măcar mormanul  colorat de rechizite nu mă anima, iar dacă păstram ghiozdanul de anul trecut, tristețea era și mai mare. Cât am purtat uniformă a fost bine, dar când i-au luat locul rochiile și pantofii cu toc, eram clar în depresie. De ce? Pentru că ai mei nu aveau bani de din astea și nici nu cred că și-ar fi dorit să mă vadă îmbrăcată astfel la școală. Dar eu aș fi vrut, căci așa sunt copiii. Dacă văd la alții, își doresc și ei. Pentru că nu se putea, alegeam să visez, uneori cu ochii deschiși, că am fustă de blugi, cămașă în pătrățele, rucsac din piele, penar cu Sailor Moon, pantofi cu toc, inele, lanțuri și brățări cu nemiluita. Pe-atunci nu mă costa nimic să-mi imaginez toate astea. Eram o sfrijită iute, cu o groază de planuri în cap. Citește în continuare…

Life

Se umple Raiul de bunici…

Ca o lumânare, încet- încet, se sting bunicii noștri… Cu privirea senină și cu mâinile împreunate în rugăciune, își iau rămas bun fără cuvinte. Doar o răsuflare îi mai desparte de un final și-un început. Nu mai plâng de mult. S-a terminat cu lacrimile și cu orice alt fel de suferință. De-acum, se lasă liniștea aici și-ncep viorile să cânte în cer…
Citește în continuare…

Ganduri

De fiecare dată când îmi spune cineva că îi place cum și despre ce scriu, capăt așa…un soi de încredere și îmi zic că poate nu e în zadar. Recunosc faptul că îmi place să readuc amintiri la viață, să șterg praful de pe ulcelele rămase în dulapul minții și să lipesc la loc, file pierdute de-a lungul anilor.
Probabil ați observat că sursa mea de inspirație (îmi permit să zic asta) este reprezentată de perioada copilăriei. Păi, da! Vremurile acelea au fost și vor rămâne sfinte pentru mine. Dacă aș putea, aș retrăi toate câte mi s-au întâmplat atunci. Citește în continuare…