Ganduri

La pas prin mine…

La pas, prin gândurile mele, te-ai rătăcit. Mult prea întortocheate și greu de înțeles pentru tine ți s-au părut, încât ai uitat să menții cărarea și-ai ales drumuri lăturalnice. Nu știai că acestea sunt cele mai periculoase și că te pot înșela oricând, însă de multe ori te fac să simți că trăiești cu adevărat. Ciudat, nu?
Prima oprire ai făcut-o la umbra unui nuc bătrân. Era acel nuc din care am mâncat cele mai faine nuci, toată copilăria mea (coaja extrem de subțire, iar miezul dulce și ușor de ales…).  Era nucul din grădina bunicilor, la capăt de vie și început de lucernă, aproape de pârâul din râpă. Acolo ai stat un ceas și-apoi ai urcat pe cărare, până la fântână, trăgând cu ochiul la mărul din popușoi, cu rol de hat între cele două gospodării vecine. Citește în continuare…

Life

Botul de rață, extensiile până la genunchi și alte artificii

Nu știu exact cum ar trebui să încep… Sunt sătulă de ce observ și am nivelul de toleranță scăzut. Ca să fiu mai precisă, este la limită. Nu mai pot! Văd și citesc multe și nu-mi explic de ce aleg fetele să se urâțească încă de la vârsta la care multe dintre noi încă ne jucam cu păpușile. Mie îmi este rușine când, de fapt, ar trebui să le fie lor. Oare nu-și dau seama că imaginea pe care aleg să o distribuie urlă a disponibilitate pentru aproape orice? Că aia nu e frumusețe? Nici măcar nu e amuzant. Este alarmant!
Botul de rață. Păi au văzut ce fel de femei îl practică? Dacă ele apar la TV, asta nu înseamnă că sunt un model pentru cei care privesc. Sau poate că Loredana  reprezintă modelul lor în viață. Nu știu…
Machiajul strident și grosolan ce acoperă o piele de copil care va fi bombardată din acest motiv cu tot felul de iritații. Sunt convinsă că demachierea ori nu se face deloc, ori dacă se face, nu se face cum trebuie. Am văzut fete cărora, dacă le puneai un polonic pe față, se lipea instant și nu pentru că aveau cine știe ce puteri paranormale, ci pentru că fondul de ten era ca la…fără număr. Sprâncene smulse și înlocuite cu tatuaj. Negre ca dracul gol. Citește în continuare…

Life

Mirosea din nou a primăvară în satul copiilor de-acum mari. Pașii mei căutau aceeași cărărușă de altădată, însă în locul ei, apăruse o șosea înaltă și mult prea îngustă. Noi stăteam pe gard la nenea Lică și croșetam amintiri cândva, iar pe ulița noastră, salcâmii înalți ai domnului Ambrono ne apărau de ploile reci și de căldura dogoritoare și ne amețeau cu mirosul lor când alegeam să ne jucăm cu păpușile pe păturică. Nucul acela bogat a mâncat multă bătaie cu pietre, căci tare bune îi mai erau roadele! Citește în continuare…

Ganduri

De fiecare dată când îmi spune cineva că îi place cum și despre ce scriu, capăt așa…un soi de încredere și îmi zic că poate nu e în zadar. Recunosc faptul că îmi place să readuc amintiri la viață, să șterg praful de pe ulcelele rămase în dulapul minții și să lipesc la loc, file pierdute de-a lungul anilor.
Probabil ați observat că sursa mea de inspirație (îmi permit să zic asta) este reprezentată de perioada copilăriei. Păi, da! Vremurile acelea au fost și vor rămâne sfinte pentru mine. Dacă aș putea, aș retrăi toate câte mi s-au întâmplat atunci. Citește în continuare…

Life

Mi-e dor…și scriu ca să-mi mai treacă

Mi-e dor de primăvara din satul meu, de cărărușa umedă ce se ivea pe lângă gardul lui nenea Lică, de mirosul pământului abia plouat, de priveliștea de pe vârful dealului(Chetriș), de salcâmii înfloriți pe uliță, de boneta mătușii Tița întinsă pe sârmă, la uscat, de cântecele lui Nicușor, de cartofii copți în focul din drum de Mirela și de Liviu, de zdrăngăneala la acordeon a lui Gheorghiță și-a lui Culai, de căpșunile din grădina lui nenea Marian, de expedițiile noastre prin râpa de la Chilaboc sau pe la casele așa-zis bântuite, de urzicile culese de prin păduricea de la Mache, de viorile confecționate din strujeni, de turtele cu brânză sărată, de răcoarea casei când ne adunam seara cu toții, înainte de culcare, de goana prin grădină după chipăruș sau știriță neînflorită pentru animale, de trandafirii aceia de dulceață de la fântâna bunicii, de agudul care despărțea bucata bunicului de pământ de bucata lui ba’  Jănică, de măturatul ogrăzii/drumului, în zilele premergătoare sărbătorilor, de somnul acela odihnitor după o zi de joacă, dar și de treabă, de pâinea mamei făcută într-o oală-minune, de murăturile pitrocite de zeci de ori, de suduielile bădiei Ion Stângaciu, de boboceii de rață și de gâscă, de ghiozdanele ticsite cu gorgoase, de liliacul furat sau de clopoțeii portocalii „împrumutați” din crengile care treceau peste gardul mătușii Rusanda a moșului Buburuz,  de slănina sărată, învelită în coală de ziar, de wc-ul bunicii unde l-am descoperit prima dată pe Michael Jackson, pe un poster așezat strategic pe ușă :-))))))), de unghiile din frunzulițe lipite cu scuipat, de pieptănătura mamei făcută pe la patru dimineața, înainte să plece cu oamenii la câmp, de borșul cu bob, de spălatul butoaielor după ce s-a terminat vinul,  de jocurile noastre frumoase, de persoanele lângă care am copilărit și alături de care am adunat atâtea amintiri vii. Citește în continuare…