Ganduri

Tinicheaua asta nu-mi mai trebuie!

Mi-a picat coroana. S-a rostogolit în hău, dar încă o mai pot zări. Credeam că-s regină. De fapt, eram o slujitoare a propriului orgoliu. Palatul meu încăpea între patru pereți de culoarea migdalei și cu toate astea, îmi părea enorm. Acolo puneam la cale toate bătăliile și tot acolo îmi oblojeam rănile sau îmi sărbătoream victoriile. Târziu am înțeles că luptele le-am avut tot în același loc… Cearșaful verde îmi era câmpul, ușa-scut, tavanul era cerul, fotoliul- loc de reîntregire și de împăcare, fereastra-punte, iar icoana îmi era paznic. M-au protejat punându-mă întotdeauna în spate… Cum ar fi fost oare dacă aș fi avut curaj să stau în față? Citește în continuare…

Ganduri

Îs timidă, da’ mă vindec!

Nu am știut asta despre mine, dar acum pot afirma că da, sunt o timidă în lumea asta plină de tupeiști. Mi se îmbujorează obrajii și-mi tremură picioarele de simt că voi cădea în orice moment. Cuvintele potrivite îmi rămân suspendate undeva, prin zona gâtului și scot doar niște încercări de propoziții fără sens. În acele momente mă simt dezgolită, vulnerabilă, ca un joc Darts. Nu-mi pot controla nici mimica feței. De asta afișez uneori o față tâmpă care parcă seamănă cu o mască de clovn. Tot în acele momente, sunt excesiv de amabilă și de binevoitoare. N-aș putea spune nu niciunei rugăminți. Cred că lucrul acesta nu e bine că l-am dezvăluit, dar mă conformez. Până la urmă, sunt doar un om care nu-și dorește să iasă în evidență prea mult. Citește în continuare…

Ganduri

Sunt un actor talentat. Joc orice rol cu interes maxim și-mi aleg de fiecare dată masca potrivită. Nu caut aplauze, ci reacții. Sufletești de cele mai multe ori.Deși se spune că nu-ți poți alege spectatorii, eu știu mereu cine se va afla în fața mea. Pot plânge și râde în așa fel, încât tu, spectatorule, să mă crezi de fiecare dată. Nu-s fals. Sunt cât se poate de real într-o lume cu adevărat falsă. Am reușit să cunosc tainele scenariilor și îmi leg rănile cu ele. Așa mă vindec eu. Banal, nu? Citește în continuare…

Amuzante

O zi normala: gradinita, terapie si casa. Ce sa facem noi astazi acasaaaa???? Hmmmm…..dulapul meu cu haine( sifonier e prea batranicios si dressing nu este:-)))) imi cam face cu „ochiul”. Ei hai! Te-am ignorat cam mult si nu scap de tine orice as face! Hai sa te fac frumos!!
Si ma apuc, dragii mei: bluzitele la bluzite, pantalonii la pantaloni, rochitele la rochite si asa mai departe. Hooooopaaaaa!! Citește în continuare…