Ganduri

Dacă tot am scris de 29, hai să scriu și de 30.
Nimic deosebit în legătură cu acest număr, dar ceva totuși diferit. În ziua cu pricina, recunosc că am avut predispoziția de a vorbi urât. Nu cu cei din jurul meu, ci așa, singură într-o încăpere, unde aș fi repetat niște cuvinte păcătoase până m-aș fi săturat. Apoi aș fi râs. Mult și tare. Din păcate, nu am avut timp de așa ceva. Ca la zile de naștere: telefoane, mulțumiri, pregătiri, răspuns la mesaje, cadouri, surprize etc. Nu am vrut să fac nimic special la 30 de ani. Nu traversez nicio criză legată de cele trei decenii. Nu am timp să mă gândesc la asta pentru că mi-am făcut un dar mai neobișnuit. Am acceptat să mă descopăr, să îmi educ mintea, să îmi vindec fricile, să îmi trezesc „vocile mute” și să continui, doar că… altfel. Citește în continuare…

Life

Stăteam îngândurată în mașină și așteptam să se facă 10:45 și să intru. Priveam în gol pe geam cum viscolul se juca pe stradă, când deodată, am observat cum o doamnă mai în vârstă ajuta un bărbat să coboare de la volanul mașinii și să se așeze în căruciorul cu rotile. După ce s-a așezat, au pornit prin zăpada moale către clădirea unde aveam și eu să intru. Am observat că au uitat portbagajul deschis și-am decis să-i prind din urmă pentru a le spune. Citește în continuare…