Ganduri

Dacă tot am scris de 29, hai să scriu și de 30.
Nimic deosebit în legătură cu acest număr, dar ceva totuși diferit. În ziua cu pricina, recunosc că am avut predispoziția de a vorbi urât. Nu cu cei din jurul meu, ci așa, singură într-o încăpere, unde aș fi repetat niște cuvinte păcătoase până m-aș fi săturat. Apoi aș fi râs. Mult și tare. Din păcate, nu am avut timp de așa ceva. Ca la zile de naștere: telefoane, mulțumiri, pregătiri, răspuns la mesaje, cadouri, surprize, etc. Nu am vrut să fac nimic special la 30 de ani. Nu traversez nicio criză legată de cele trei decenii. Nu am timp să mă gândesc la asta pentru că mi-am făcut un dar mai neobișnuit. Am acceptat să mă descopăr, să îmi educ mintea, să îmi vindec fricile, să îmi trezesc „vocile mute” și să continui, doar că… altfel. Citește în continuare…

Life

Stăteam îngândurată în mașină și așteptam să se facă 10:45 și să intru. Priveam în gol pe geam cum viscolul se juca pe stradă, când deodată, am observat cum o doamnă mai în vârstă ajuta un bărbat să coboare de la volanul mașinii și să se așeze în căruciorul cu rotile. După ce s-a așezat, au pornit prin zăpada moale către clădirea unde aveam și eu să intru. Am observat că au uitat portbagajul deschis și-am decis să-i prind din urmă pentru a le spune. Citește în continuare…

Ganduri

intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii isi simt lipsa unii altora. Am gasit raspunsuri diverse, dar cel mai elocvent a fost acela ca…oamenii se cauta unii pe altii pentru ca se iubesc.De aici rezulta o alta intrebare:” TOTI OAMENII SE IUBESC?” EEEIIII…..aici e mai complicat. Sa iubesti e lucru mare ( cum spune cantecul), sa fii iubit, e un lucru la fel de mare, dar sa stii sa iubesti pe cine trebuie e o enigma pe care numai doua suflete pereche o pot deslusi. Poate ca aberez, bat campii sau mai stiu eu ce insa intr-o zi ca asta, cand esti singur si simti cum te apasa peretii, cum soarele te raceste in loc sa te incalzeasca, cand medicamentul cel mai bun ar fi prezenta „acelei persoane dragi tie”…incepi usor, usor sa scrii si scrii asa, in nestire tot ce-ti trece prin minte…scrii lucruri fara inteles, fara noima, lucruri reale, sufletesti…