Ganduri

Scrisoare către…cancer

 

cancer…O secundă m-am gândit dacă să-ți scriu numele cu literă mare, dar nu cred că meriți asta. De fapt, sunt sigură. Te cunosc. Te-am văzut în vizită pe la atâția oameni dragi. Le-ai lăsat casele goale și sufletele pline de durere. N-ai făcut curat, ci ai deranjat toate lucrurile de la locul lor. Nici măcar nu știi că un musafir educat întreabă dacă poate să te viziteze. Prin urmare, ești și needucat.

Cu ce drept le-ai tulburat echilibrul? Cu ce drept i-ai pus în fața unei hârtii care-i condamna? Cu ce drept ai făcut ca lupta pentru viață să fie una extrem de dureroasă, dar și foarte costisitoare? De ce ai făcut ca existența unui final să fie mult mai dorită? Te-ai gândit vreodată la Mihăiță? L-ai lăsat fără mamă de la 4 ani… Îl crește bunica. Tata s-a recăsătorit și are alt copil acum… El încă o mai așteaptă să se întoarcă. Chiar și copiilor de la grădiniță le spune că mama lui va veni în curând cu multe cadouri și le va da și lor… De nenea Vasile mai știi ceva? Îți zic eu. S-a prăpădit după ce l-ai schilodit. Ajunsese să se roage pentru sfârșit.  Elena încă luptă. Departe de casă, printre străini. De ce? Pentru că șansa ei de a scăpa de tine se află tocmai în Franța. Știi că și-a vândut apartamentul pentru asta? Dar ce-ți pasă ție, când iei fără milă un copil de șase ani. Pe Tudor. Cum care Tudor? Băiețelul acela cu părul blond și cu ochii verzi. Avea o pasiune pentru mașini. Recunoștea orice model. Prima dată l-ai obosit, apoi l-ai amețit. Te-ai legat de capul lui și l-ai lăsat și fără părul frumos în care obișnuia mămica lui să se joace. Citește în continuare…

Ganduri

O prietenă dragă îmi spunea acum o săptămână că abia așteaptă să citească pe blog-ul meu și lucruri mai vesele. Astăzi îmi propusesem să o fac să zâmbească, dar circumstanțele deja știute de o Românie întreagă nu mă lasă să fac acest lucru. De fapt, conștiința și sufletul refuză categoric. Citește în continuare…

Ganduri

Zilele trecute l-am auzit pe Răzvan spunând părinților lui că se simte tare bine când se gândește că a scăpat de stresul școlii și brusc, am constatat că eu sunt încă foarte înrădăcinată în aspectul acesta. De 21 de ani sunt stresată că începe școala! La început a fost din vina primelor emoții de școlar, apoi din cauză că reușeam să conștientizez că nu e chiar floare la ureche, mai târziu pentru că am urât faptul că a trebuit să stau departe de casă 4 ani pentru a putea deveni ce sunt astăzi, iar de 10 ani mă aflu în fața catedrei cu aceleași stări. Păi cum așa? Păi…e foarte simplu. Citește în continuare…

Ganduri

Bunicule, tu numeri stelele de pe cer cand mergi la culcare?
Bunicule, tu ai gustat vreodata un ananas?
Bunicule, tu ti-ai pregatit vreodata ghetutele pentru Mos Nicolae?
Bunicule, cate pisici ai avut cand erai mic?
Bunicule, de cate ori ai fugit de la scoala?
Bunicule, care este locul in care ti-ai fi dorit cel mai mult sa ajungi? Citește în continuare…