Ganduri

Nimic nu va mai fi la fel vreodată…

Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Când nu vei mai avea mamă și tată.
Nici soarele nu-ți va mai încălzi făptura,
Nici toate ploile de toamnă nu-ți vor umple urma
Ce-o duce doar acolo, unde ei
Stau la povești cu prinți și zmei…
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Nici răsăritul, nici apusul…Niciodată.
Copacii vor păstra durerea ta în frunze,
Iar lacrimile nu se vor usca pe buze…
Obrajii tăi bogați se vor topi ca untul
Când tot ce ai iubit mai mult e una cu pământul…
Sub preșul de la ușa ta, de-acasă,
Lăsa tăicuța când pleca la coasă,
O cheie mică, fermecată
Și un bilet: „Te pupă tata, fată!”
N-o să-ți mai scrie niciodată…
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Măicuța n-o să-ți mai facă plăcintă
Și n-o s-o mai găsești mereu în tindă
Cu ochii roșii, suspinând
Că-i pleacă puii în curând.
Știi iasomia de la poartă?
Nu cred că va mai înflori vreodată…
De dor se vor usca până și crinii,
Și brazii din ogradă, și salcâmii,
Și mărul Ionatan în care te urcai odată,
Nimic nu va mai fi la fel vreodată…
Când nu vei mai avea mamă și tată.

Life

Tata #60

Tata nu are facebook și nici nu-i trebuie. Lui nu-i place ideea aceasta de a împărtăși chestii cu toată lumea. De fiecare dată când scriu ceva despre el și află de la unii sau de la alții, îmi spune să n-o mai fac, dar faptul că îmi zice zâmbind, mă face să cred că undeva, prin sertarele personale, se simte gâdilat.
Tata e un om blând. Nu-ți invadează spațiul și nu te bate la cap. Aș putea spune că e puțin timid chiar.
Tata are mereu, cel puțin un spin în palme. Cu acul înmuiat în țuică, se lasă operat.
Tata nu se bucură deloc de un telefon performant cum se bucură de o plută, un fir textil sau orice altceva pentru pescuit. Este atât de pasionat, încât uneori e tare greu de înțeles cum poate să petreacă zile întregi pe malul apei, să nu prindă nimic și tot să nu renunțe. Singura lui legătură cu internetul o reprezintă filmulețele despre pescuit de pe youtube. Stă cuminte în fața ecranului și visează la captura perfectă.
Tata citește. Îi plac romanele istorice, dar și poezia. Nu abandonează o carte dacă nu l-a cucerit de la început. Singura pe care nu a putut să o termine a fost Jurnalul lui Culiță.  După primele 40 de pagini s-a oprit, iar timp de o săptămână, după cum spune mama, a zăcut pe interior. Mi-a promis că o va termina cândva…
Tata are tălpile brăzdate de bătături. Nu a pus preț niciodată pe haine sau pe încălțăminte. A purtat ce a avut. Chiar mă gândeam seara trecută că nu-mi amintesc să fi avut mai mult de o singură pereche  de pantofi, cât timp noi am fost la școală, iar asta înseamnă o perioadă lungă tare.
Tata știe ce e greul în viață. Diferența e că nu s-a plâns și a tras în continuare la aceeași căruță. E drept că din când în când, a mai schimbat calul. Acum nu mai are nici căruță și nici cal. O are pe Francesca, o Dacie veche, de care e tare mândru și datorită căreia nu mai trebuie să depindă de nimeni atunci când îl apucă dorul de ducă pe malul Prutului.
Tata plânge pe nevăzute când golim ograda.
Tata face cam de toate la casa lui și nu-și ia angajamente față de alte persoane dacă știe că nu le poate îndeplini așa cum și-ar dori.
Tata nu mai are părinți, frați sau surori. Ne are doar pe noi și nu vreau să mă pun în pielea lui, când în loc de urări de bine, trimite gânduri către cer.
Tata mănâncă ce-i dai. Nu face mofturi. Când eram mici și ne așezam la masă, credeam că el mânca întotdeauna capul și gâtul puiului pentru că era bărbatul casei. De fapt, doar asta mai rămânea după împărțeală.
Tata nu a făcut scandal acasă niciodată. Am fost feriți de înjurături și de alte treburi pe care le mai vedeam prin vecini.
Tata repara mașini. Gratis. Dacă ar fi să calculeze câți bani ar fi avut dacă ar fi perceput o taxă minimă pentru fiecare mașină reparată, cred că ne-am cruci. Îmi amintesc că odată, a lucrat la mașina unui polițist din vamă și a venit acasă cu o sticlă de whiskey și câteva pachete de biscuiți din aia rotunzi, cu ciocolată pe deasupra și lipiți cu bezea. Îmi scapă numele acum. Băutura a ajuns la doctorița mamei, iar dulciurile acelea mi s-au părut atunci că erau cele mai bune din lume.
Tata iubește enorm animalele. Motanul Romică l-a supus în fel și chip. Păcat că de leneș ce-a fost, l-a călcat o mașină când traversa strada. Acum îl are pe Bățel, o altă putoare cu ochii încrucișați, însă la fel de hoț și de alintat.
Tata o iubește mult pe mama. Nu l-am auzit spunându-i niciodată, dar știu că e așa.
Tata e rău de boală. Durerile lui sunt la nivel astronomic, dar n-ar merge la medic pentru nimic în lume.
Tata a suferit mult când era copil și și-a promis că nu va face nicicând ce a văzut acasă. Și nu a făcut.
Tata sforăie îngrozitor și dă vina pe-a lui parteneră de peste 30 de ani.
Tata nu a visat pentru el. A visat pentru noi.
Tata are un viciu. Fumează mult. Tare rău îmi pare că nu a reușit să se lase!
Tata prețuiește prietenia adevărată. Nu vă pot spune cum suferă după nanu…
Tata aprinde lumânări în seara de Înviere, la mormintele unde știe că nu va veni nimeni și chiar dacă nu merge la biserică, se închină zilnic.
Tata îmi masează picioarele și acum, la 31 de ani.
Tata m-a lăsat ieri să fac ce vreau cu o foarfecă de grădină. I-am chelit un liliac și pentru că aveam planuri mari, a venit și Andreea să mă ajute. A cosmetizat toți crinii, de la rădăcină. Am hotărât împreună cu mama să mai lăsăm floarea de Mărită-mă, mamă  încă un an.  :-))))
Tata mi-a dat ultima palmă când aveam 20 de ani. Pe bună dreptate. M-a găsit călare pe mezină, hotărâtă să-i curm zilele, după ce fusesem în aceeași postură cu ceva minute în urmă. Ne-a servit-o amândurora.
Tata împlinește astăzi 60 de ani, iar pe mine mă apucă disperarea deoarece mi se pare că drumul este de-acum mult mai greu… La mulți ani, tăticule!

Life

La final și în același timp, la început…

Când ai nevoie de final pentru carte, dar îl tot amâni pentru că știi că e dureros și nu ai starea necesară încărcăturii unui asemenea moment. Cu toate astea, îți faci curaj și pornești discuția. Lacrimile de la capătul firului ajung și la tine, iar atunci când afli cum tata și-a recunoscut fratele dezgropat după flaneaua verde și după pletele rămase neputrezite, nu-ți mai trebuie supă cremă de ciuperci de la Ikea, nici ceasul acela scump, nici vacanță la Monaco, nici bucătărie de mii de euro, nici altă pereche de pantofi cu toc, nici măcar un fir de ață… Vrei doar să plângi până scoți tot ca să poți continua.
Azi am încheiat Jurnalul lui Culiță și nu știu de ce, nu mă pot opri din plâns… Sunt împăcată că am reușit să termin, dar nu pot nega că mi-aș fi dorit să fi fost altfel…Și-aș mai vrea din tot sufletul să-mi strâng tatăl în brațe acum. Păstrez îmbrățișarea încă puțin însă…Cică lacrimile eliberează.

Citește în continuare…

Ganduri

Mai trag o dată aer în piept (zdravăn) și încep să vă povestesc.
Astăzi e despre tata și despre cât de mult mă emoționez când vorbesc despre el. Nu e vreun director, doctor sau inginer. E un simplu om care până în prezent a muncit orice și oriunde, dar nu oricum, ci cu seriozitate, implicare maximă,cinste și calm. Tata e bun la toate. Învață foarte repede să facă un lucru (aici nu-i semăn eu, ci iedul cel mare). Imaginați-vă că a schimbat ambreiajul mașinii uitându-se la un tutorial pe youtube :-))) Citește în continuare…

Ganduri

Ridica-te! Ajunge cat vegetezi in pat. Destul cu lamentarile patetice cum ca ti-ai schimbat programul si ti-ai dat viata peste cap. Astea-s prostii si esti constienta ca asa este. Du-te! Iesi afara, respira! Ai vazut macar ce soare a fost azi? Sau la tine e tot innorat si inca mai astepti sa ninga? Citește în continuare…

Amuzante

Draga Mos Craciun,
Iti scriu in aceasta seara, cand stiu ca deja cadoul meu se afla in portbagajul masinii tale, cand stiu ca ai multe emotii cu privire la reactia mea, cand stiu ca ai facut atatea pentru ca eu sa nu- mi dau seama …si SINCER, nu stiu absolut nimic:))))). In schimb, stiu un singur lucru: ca te iubesc de cand eram mica si ca pe tine te- am asteptat intotdeauna cu cele mai mari emotii. Citește în continuare…