E ziua mea. Am împlinit 29 de ani, adică…aproape 30. Îi simt grei pe umeri, îmi cântă „Trece vremea!” (VH2) la ureche și-mi reamintesc că mai tânără de atât nu voi fi niciodată. Până la această oră (22: 35) am evitat să mă gândesc la acest număr. Cei trecuți de vârsta mea vor spune cu siguranță că nu am motiv de îngrijorare, dar eu sunt resemnată… oarecum. Citește în continuare…