Da… M-am tot codit încă de la Crăciun dacă să scriu sau nu. De fiecare dată când aveam pornire, nu aveam suficientă îndrăzneală și uite-așa, mi-am dat seama că asta mi-a lipsit uneori când nu ar fi trebuit.
Despre anul ce-a trecut nu am multe să vă spun pentru că am făcut-o la momentul oportun. Știți deja că cea mai mare împlinire a mea a fost publicarea celor trei materiale pentru copii. Mai mult decât atât, am confirmarea că sunt iubite de cei mici și nu numai. Am avansat și vizavi de teatru. Astfel, o dată pe lună vom juca Nopți albe în Cospadac, un spectacol bazat pe improvizație, apreciat la rândul lui de persoane avizate, dar și de toți cei prezenți la prima reprezentație. Voi reveni cu detalii de îndată ce le voi primi. De făcut, am făcut multe. Nu mai e cazul să trâmbițez. Reușite și dezamăgiri am trăit deopotrivă. Am râs și-am plâns, m-am bucurat și-am suferit, am iubit și-am rănit. Toate au trecut, dar vin altele și mă rog să le fac față cu mai mult curaj și cu mai mult calm. În orice caz, vulcanul din mine nu mai erupe la fel de des.
Aspectul cel mai dureros este cel legat de oameni. Pe unii dintre ei i-am pierdut…fizic ori sufletește. E drept că am câștigat alții, însă m-am convins că nu e bine să-i compari. Nimeni nu înlocuiește pe nimeni…
Ca o concluzie, pot spune că a fost un an în care am experimentat și de cele mai multe ori, am câștigat. Momentele în care am pierdut nu le mai țin minte. Așa am ales eu. Citește în continuare…
De la capăt, cu alineat
Când se stinge lumina, rămân doar eu. Eu cu gândurile mele… și cu Dumnezeul meu cu părul lung și alb, cu ochii albaștri și cu mantia lui imaculată. Atunci respir cumva altfel și de multe ori realizez lucruri pe care ar fi trebuit să le înțeleg mai ușor sau mai repede. Îmi aud bătăile inimii și-mi dau seama că a mai trecut o zi în care am trăit, am existat. Cele câteva stele pe care le observ pe cer, din patul meu , par să-mi fie aliate în lupta pentru cucerirea somnului suprem. Doar par, căci domnul cu pricina se lasă tare greu cucerit și le mituiește de fiecare dată cu acadele colorate și cu gust de Cola. Am încercat să-l atrag cu ceaiuri aromate, liniștitoare, cu lumânări parfumate, cu băi calde în care am pus picături răzlețe din uleiuri esențiale de eucalipt, cuișoare sau lavandă, însă e încăpățânat și nu vrea să se lase. Poate că nu am destul șarm și nu mă place. Până la urmă, nici eu nu-l plăceam când îl aveam în program și nu mă puteam ridica de sub păturică înainte de ora stabilită. Să vrea oare răzbunare? Eu vreau împăcare. Pașnic îmi e felul și strânsă îmi e îmbrățișarea. Hai s-o dăm la pace că mi-au îmbătrânit pleoapele și-a început să se și vadă! Iartă-mă dacă ți-am fost vreodată infidelă și te-am trădat cu seriale până spre dimineață ori cu vreo carte seducătoare!