Bunica mea vindea ouă în piață. Da. În piață. Avea foarte multe găini și când spun asta, vă rog să vă imaginați o ogradă plină cu păsări. În fiecare sâmbătă seara, bunica pregătea plasa (trăistuța) pe care o umplea cu ouă proaspete, șterse în prealabil cu pestelca-i nelipsită. Duminică dimineața, înainte de răsăritul soarelui, pornea spre târg cu ciomagul în mână. Dacă avea norocul să o ajungă vreo căruță și să o ia și pe ea, era bine. Dacă nu, mergea pe jos fără să dea semne de oboseală. Citește în continuare…
Ganduri
Pentru acestea și pentru multe altele…
De ce-l iubesc? El mă întreabă și eu îi răspund că nu știu, dar în mintea și în sufletul meu, motivele se întrec să răzbată, așa că, voi expune câteva dintre ele într-o ordine absolut aleatorie. Prin urmare: Citește în continuare…
Gânduri de 29
E ziua mea. Am împlinit 29 de ani, adică…aproape 30. Îi simt grei pe umeri, îmi cântă „Trece vremea!” (VH2) la ureche și-mi reamintesc că mai tânără de atât nu voi fi niciodată. Până la această oră (22: 35) am evitat să mă gândesc la acest număr. Cei trecuți de vârsta mea vor spune cu siguranță că nu am motiv de îngrijorare, dar eu sunt resemnată… oarecum. Citește în continuare…
Din bucătărie
Stă în natura noastră, a femeilor, să gătim. Unele o fac la nivel superior, altele nu chiar.
Eu…gătesc din plăcere, dar și pentru că sunt o mâncăcioasă. Emisiunile culinare îmi provoacă foame instant. Pentru a fi cât de cât organizată, voi începe, evident, cu începutul.
Primele mele încercări s-au petrecut pe la vreo 10 anișori. Îmi amintesc cum eram fascinată de „hăbucirea” (ciopârțitul) puilor/ găinilor. Atât mama, cât și bunica îmi explicau de fiecare dată cum se îndepărtează mai întâi pulpele (țopurile) și aripile, ca mai apoi să se despice pieptul de restul corpului. Citește în continuare…
Fără titlu…
O prietenă dragă îmi spunea acum o săptămână că abia așteaptă să citească pe blog-ul meu și lucruri mai vesele. Astăzi îmi propusesem să o fac să zâmbească, dar circumstanțele deja știute de o Românie întreagă nu mă lasă să fac acest lucru. De fapt, conștiința și sufletul refuză categoric. Citește în continuare…
I’m a weirdo…
La început am crezut că e din cauză că eram obsedată de serialul Hannibal, apoi m-am gândit că e datorită faptului că mai citeam ocazional „ciudățenii”, dar acum nu știu ce să mai cred. Nu v-ati prins despre ce vorbesc, nu? Păi…sunt SOMNAMBULĂ. Mă adună Răz de pe la uși sau de prin colțurile casei. Uneori mă trezesc în drumul spre pat și realizez o părticică din ce mi se întâmplă, dar de cele mai multe ori, habar nu am despre ce îmi povestește a doua zi. Citește în continuare…
O fi criza de aproape…30?
Mă aflu într-o criză. Da. Criza de aproape 30(desi 29 ar fi mai corect). Cum se manifestă? Păi, să vă povestesc.
1. Am fixații pe anumite obiecte și anumite obiceiuri ale LUI.
2. Simt că trebuie să fac ceva important, dar nu știu exact ce.
3. Uit lucruri. Zilnic. Citește în continuare…