Ganduri

Mă numesc Alina și am 30 de ani.

Dacă tot am scris de 29, hai să scriu și de 30.
Nimic deosebit în legătură cu acest număr, dar ceva totuși diferit. În ziua cu pricina, recunosc că am avut predispoziția de a vorbi urât. Nu cu cei din jurul meu, ci așa, singură într-o încăpere, unde aș fi repetat niște cuvinte păcătoase până m-aș fi săturat. Apoi aș fi râs. Mult și tare. Din păcate, nu am avut timp de așa ceva. Ca la zile de naștere: telefoane, mulțumiri, pregătiri, răspuns la mesaje, cadouri, surprize etc. Nu am vrut să fac nimic special la 30 de ani. Nu traversez nicio criză legată de cele trei decenii. Nu am timp să mă gândesc la asta pentru că mi-am făcut un dar mai neobișnuit. Am acceptat să mă descopăr, să îmi educ mintea, să îmi vindec fricile, să îmi trezesc „vocile mute” și să continui, doar că… altfel.
Alina nu mai acceptă jumătăți de bostan, cuvinte otrăvite, semințe arse, licori tulburi. Sunt sigură că îmi înțelegeți aluziile.:-)
Alina va fi calmă, zâmbitoare, dornică de a cunoaște și de a face lucruri pe care și le-a scris cândva în arhiva minții și-a sufletului, dar nu a avut suficient curaj.
Alina se va lăsa vizitată doar de bunătate. Relele să rămână în casa celor care-i vor păși pragul.
Alina o va lăsa pe Alinușca să apară mai des cu tolba-i plină de versuri.
Alina va fi iubita (soția) aceluiași bărbat pe care îl consideră ca fiind cel mai bun om de pe pământ.
Alina va pune familia înainte de orice (ca și până acum), dar va încerca să mai cedeze rolul de căpitan atunci când obosește.
Cam așa m-a pregătit 29 pentru 30. Cu de toate…
Numărule, să-mi fii sănătos!